De cele mai multe ori aplicatiile spatiale implica cerinte speciale de functionare a echipamentelor electronice: ele trebuie sa reziste in conditiile grele din spatiu (temperaturi extreme si variatii foarte rapide, doze importante de radiatii etc) si trebuie deasemenea sa faca fata unei lansari (vibratii, acceleratii etc). Nu trebuie scapat din vedere specificul aplicatiilor spatiale: toate experimentele trebuie sa aiba un grad ridicat de autonomie si o buna fiabilitate, pentru ca reparatiile pe orbita sunt foarte greu de executat sau nu sunt posibile deloc. Volumul si greutatea sunt deasemenea aspecte care conteaza foarte mult intr-un domeniu in care fiecare kilogram lansat are un cost de mii de euro.
De aceea, componentele calificate pentru aplicatii spatiale sunt construite cu tehnologii speciale si costa in general mult. Performantele nu sunt insa de fiecare data de top daca le comparam cu ceea ce folosim in viata de zi cu zi si aici cel mai bun exemplu sunt procesoarele: frecventa de functionare a marii majoritati a procesoarelor este de ordinul zecilor, maxim sute de MHz.
Industria spatiala face eforturi permanente pentru miniaturizare si imbunatatirea tehnologiilor insa aceste eforturi sunt costisitoare si exista un ciclu dupa care toate aceste inovatii se reintorc in aplicatiile din viata noastra de zi cu zi.
In ultimul deceniu au existat incercari de dezvoltare a unei nise de sateliti 'low-cost', asa numitii nano-sateliti (cel mai bun exemplu ar fi standardul Cubesat), experimente punctuale ce implica bugete mici, insa gradul de reusita al acestor proiecte este inca destul de scazut, fiabilitatea de asemenea si performantele tehnice raman deocamdata modeste.
Ultimul pe aceasta lista, STRAND-1, o misiune lansata in februarie 2013 si primul satelit 'smartphone' din lume.
STRAND-1 sau ‘Surrey Training, Research and Nanosatellite Demonstrator’ se doreste un experiment ce inglobeaza componente COTS (commercial off-the-shelf) si care trebuie sa experimenteze posibilitatea de a folosi un smartphone in conditiile neprielnice din afara atmosferei Pamantului. SSTL are o traditie veche in constructia de platforme mici si ca parte a strategiei sale comerciale incearca in permanenta sa depaseasca limitele constructive impuse in industria aerospatiala.
Ideea acestui proiect este simpla. Smartphone-urile de astazi inglobeaza foarte multe componente si au ajuns deja la maturitate, avand capabilitati ce se apropie din ce in ce mai mult de cele ale computerelor normale. Procesoarele ruleaza deja la frecvente peste 1GHz dar in acelasi timp a scazut substantial consumul de energie. Camerele au ajuns la rezolutii foarte bune, wireless sau GPS sunt componente standard intr-un smartphone actual. Deasemenea datorita competitiei agresive dintre companii costul lor este in continua scadere, iar miniaturizarea a mers pana la cote extreme reducand greutatea si dimensiunile. Piata aplicatiilor pentru smartphone-uri este la randul ei foarte dinamica si aduce profituri considerabile in fiecare an, fiind un factor ce impinge si mai mult dezvoltarea acestui segment.
Drept urmare intrebarea pe care initiatorii proiectului STRaND si-au pus-o –poate fi operat cu succes un astfel de smartphone in spatiu si poate aduce beneficii comerciale pentru viitor- este justificata.
STRaND primul satelit smartphone din lume
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110321053949