Deseurile spatiale sunt intr-adevar o mare problema pentru satelitii activi.
Daca nu se vor impune reguli mai stricte si mai ales daca ele nu vor fi respectate, evident ca, o data cu cresterea numarului de operatori internationali si de misiuni lansate, va creste si numarul deseurilor spatiale.
De obicei, agentiile spatiale, dar si operatorii comerciali mari, realizeaza importanta deorbitarii corecte a propriilor sateliti, pentru ca orice este lasat in urma ii va afecta inevitabil mai tarziu. Sunt insa si cazuri cand pasivarea nu poate avea loc (spre exemplu accidente de lansare cum a fost cazul recent cu modulul rusesc Breeze M sau cazuri in care satelitii nu mai sunt controlabili de la sol).
Totusi, la puterea de calcul actuala, traiectorile tuturor obiectelor de pe orbita pot fi calculate zilnic si eventualele conjunctii pot fi corectate. Problema este infrastructura de sol care trebuie sa asigure o acoperire cat mai mare la nivel planetar (radare/statii) si faptul ca de multe ori, informatiile cu privire la orbita sunt protejate (fie din considerente militare, fie din considerente comerciale sau de alta natura). Pana de curand cele mai multe date erau furnizate de reteaua USStratCom, insa recent Europa a inceput sa faca primii pasi spre propria infrastructura de tip Space Situational Awareness.
Privind mai departe de Pamant, marile puteri spatiale au convenit la un concept comun de tip Planetary Defense, care, datorita aspectelor de ordin diplomatic, financiar si al anvergurii sale, nu va putea fi realizat decat printr-un efort comun.