Universitatea ‘la Sapienza’ din Roma isi continua proiectele aerospatiale incepute in anul 1964 cu lansarea satelitului San Marco 1 prin prezentarea unui nou experiment- UNICubesat ce urmeaza sa fie trimis pe orbita in zborul inaugural al rachetei europene Vega din noiembrie 2009 (fiind pasager alaturi de Goliatul agentiei spatiale romane ROSA).
Universitatea ‘la Sapienza’ din Roma isi continua proiectele aerospatiale incepute in anul 1964 cu lansarea satelitului San Marco 1 prin prezentarea unui nou experiment- UNICubesat ce urmeaza sa fie trimis pe orbita in zborul inaugural al rachetei europene Vega din noiembrie 2009 (fiind pasager alaturi de Goliatul agentiei spatiale romane ROSA).
Separat de acest Cubesat universitatea lucreaza in paralel si la proiectele Unisat-5 (cel de al cincilea satelit din seria Unisat dupa precedentele lansari din septembrie 2000, decembrie 2002, iunie 2004 si iulie 2006) si Edusat in coordonarea agentiei spatiale italiene ASI.
Satelitul UNICubesat reia vechiul experiment Broglio de la seria San Marco anume de a masura densitatea atmosferica, de aceasta data reconstituit intr-o platforma micro de 1 kg si cu forma cubica (fata de cea sferica initiala).
Aceasta miniaturizare creaza probleme suplimentare datorita limitarilor (tehnice si de dimensiuni impuse de platforma Cubesat), a cuplarii miscarii satelitului cu momentul de rotatie creat de experiment (cerinte stricte pentru pozitia centrului de masa si a axelor principale de inertie) si a caracteristicilor orbitale (protectia la radiatie necesara datorita apogeului inalt al orbitei de 1400km si calibrarea senzorilor pentru altitudini intre 350-400km).
Platforma este construita in jurul unui microprocesor echipat cu memorie de tip flash pentru stocarea datelor. Starea de la bord este monitorizata prin senzori de temperatura, curent si voltaj. In paralel exista un magnetometer pentru masurarea campului magnetic local al Pamantului si bineinteles senzorul principal care masoara fluctuatiile induse de forta aerodinamica intampinata de satelit pe orbita.
Satelitul este stabilizat prin rotatie, controlul de atitudine fiind realizat doar asupra axei de rotatie prin compararea citirilor de la magnetometru si corectii aplicate cu ajutorul asa numitelor ‘magnetic coils’.
Comunicatia se face folosind un transponder in banda UHF cu frecventa 437.345 Mhz.
credit Universitatea din Roma