E-St@r sau in traducere libera "Educational SaTellite @ politecnico di toRino" este unul din satelitii Cubesat care a fost acceptat impreuna cu Goliat-ul romanesc la bordul rachetei europene Vega in zborul ei inaugural care va avea loc la sfarsitul anului 2010.
E-St@r sau in traducere libera "Educational SaTellite @ politecnico di toRino" este unul din satelitii Cubesat care a fost acceptat impreuna cu Goliat-ul romanesc la bordul rachetei europene Vega in zborul ei inaugural care va avea loc la sfarsitul anului 2010.
Construit ca un program educational sub coordonarea universitatii din Torino, satelitul a fost finantat de "Italian Ministry for University and Research" in cadrul unei initiative mai largi ce vizeaza realizarea unei constelatii de nanosateliti dezvoltati de mai multe universitati din Italia.
Prin analogie trebuie amintit si ca Romania intentioneaza sa urmeze aceeasi linie, Rosa (agentia spatiala romana) anuntand public continuarea programului Goliat printr-o formatie de nanosateliti.
Construit pe baza de voluntariat in laboratoarele universitatii torineze, dar beneficiind de suportul activ al industriei aerospatiale din Italia, e-st@r va viza in primul rand testarea unor materiale si componente comerciale ieftine precum si dezvoltarea si probarea in conditiile din spatiu a unui sistem activ de control al satelitului (Attitude Determination and Control Subsystem) bazat pe clasicele "magnetic torquers" de aceasta data intr-o varianta miniaturizata impusa de dimensiunile reduse ale satelitului (un cub cu latura de 10 cm si greutate 1 kg).
Pe langa acestea satelitul va dispune si de un sistem de senzori care va achizitiona date in timp real si le va transmite microprocesorului de bord pentru interpretare- in cadrul unor rutine software care reflecta algoritmii de control (IMU-inertial measurement unit, senzori solari, magnetometre).
Un control activ al platformei, care sa ii asigure stabilitatea si orientarea in directia dorita pe orbita, este una din cerintele vitale de care are nevoie orice misiune serioasa pentru realizarea experimentelor stiintifice. Din pacate, in cazul platformelor nano-cum sunt Cubesat-urile- acest lucru este neglijat sau este implementat intr-o versiune minimalista, deci dezvoltarea unui sistem capabil sa indeplineasca aceste cerinte ar fi un mare pas inainte.
Proiectantii italieni si-au impartit softwareul de bord in trei scenarii de lucru (asa numitele moduri de operare): "basic mode" (atunci cand satelitul monitorizeaza conditiile propriilor subsisteme si transmite doar semnalul de contact), "ADCS mode" (in care satelitul in urma citirii informatiilor furnizate de senzorii de bord este capabil sa isi controleze propria pozitie de zbor prin calcularea corectiei si comandarea sistemului activ de "magnetorquers" fie ca vorbim de compensarea rotatiei dupa desprinderea initiala de racheta sau in cazul operarii nominale de stabilizarea zborului) si in sfarsit "RX-TX mode" (un mod care asigura comunicatia bidirectionala cu statia de sol -telemetrie dinspre satelit spre statie si telecomenzi dinspre statie spre satelit).
Asa cum aminteam anterior e-st@r urmeaza sa fie incarcat la bordul lui Vega intr-unul din dispozitivele speciale de lansare “CubeSat deployment systems P-PODs” (niste tuburi ce integreaza/adapteaza platformele Cubesat in structura rachetei) din care nanosatelitii vor fi mai tarziu proiectati intr-o orbita cu inclinatia de 71 de grade, apogeul la 1447 km si perigeul la 354 km.
Pe durata zborului toti satelitii vor fi inactivi (calculatorul de bord oprit) iar restrictia de emisie radio se va intinde 15 minute dupa ce desprinderea de racheta va avea loc.
Dupa 30 de minute de la separare va fi permisa desfacerea antenelor sau a altor echipamente care au stat pliate in timpul ascensiunii orbitale, si sistemele de comunicatie vor putea fi folosite la putere maxima.
Ceea ce este interesant este ca la acest moment, datorita lipsei unui scenariu final de zbor si datorita faptului ca satelitii vor fi trimisi pe rand pentru a evita ciocnirea, Vega nu garanteaza o valoare fixa a vitezei de rotatie imprimata dupa lansare si nici conditile in care se vor gasi satelitii la intrarea pe orbita (daca vor fi in conditii de iluminare sau de eclipsa). Din acest punct de vedere a fost recomandat ca toate echipele proiectante sa aiba in vedere situatia cea mai nefavorabila (traversarea unei eclipse totale dupa pornirea automata a sistemelor de bord).
credit Universitatea Politehnica din Torino