Recent o noua stire a facut inconjurul agentiilor de presa din intreaga lume starnind interesul pasionatilor de subiecte spatiale. Pentru ca stirea in sine a putut fii citita pe multe surse insa de cele mai multe ori comentata doar din perspectiva jurnalistica, acest articol, asa cum SpaceAlliance.ro a mai facut in trecut si cu alte subiecte, se doreste a fi o analiza mai complexa a misiunii Messenger, a obstacolelor care intervin pentru realizarea unei calatorii interplanetare si a solutiilor pe care inginerii le-au gasit pentru a face totusi posibila explorarea planetei Mercur.
Vom incerca asadar sa realizam un comentariu profesional si o parere obiectiva asupra lucrurilor-in masura in care acest lucru este posibil de exprimat intr-un singur articol.

Lansare

Sonda Messenger a fost lansata pe 3 august 2004, ora 06 :15 UTC, la bordul unei rachete Delta 2 de la complexul 17B al bazei spatiale din Cape Canaveral.
Racheta Delta 2 fabricata initial de McDonell Douglas, a fost transferata ulterior catre Boeing Integrated Defense Systems si este operata in prezent de ULA (United Launch Alliance).

Pentru lansarea lui Messenger a fost folosita configuratia 7925H aceeasi pe care NASA a mai folosit-o si cu prilejul altor lansari interplanetare-respectiv misiunile Mars Opportunity Rover (data de lansare 8 iulie 2003) si Dawn (data de lansare 27 septembrie 2007).
Alte versiuni (7425 sau 7925) au deservit cu succes misiunile agentiei americane spre planeta rosie : Mars Global Surveyor (1996), Mars Pathfinder (1996), Mars Climate Orbiter (1998), Mars Polar Lander (1999), Mars Odyssey (2001) si Mars Phoenix Lander (2007).

In aceasta configuratie racheta dispune de un aport de tractiune suplimentar venit de la sistemul celor 9 ‘boostere’ de tip GEM-46 atasat treptei intai.
Racheta, cu o inaltime de 39 de metri, un diametru de 2.4 metri si o greutate de 231 tone are trei trepte : un motor RS-27A dezvoltand 1054kN in prima treapta, un motor AJ-10-118K-ITIP dezvoltand 46.3kN in treapta a doua si un motor PAM-D/Star-48B dezvoltand 66kN pentru treapta a treia.

Trebuie spus ca racheta Delta 2 a fost extrem de activa nu numai in lansarile stiintifice ci si in serviciul US Air Force unde a reusit sa bifeze o activitate de 20 de ani. In 2009 ea a fost pensionata, ultimul satelit transportat pe orbita fiind GPS 2R-21.
Zborul inaugural al rachetei Delta 2 a avut loc pe 14 februarie 1989 deasemenea de la baza Cape Canaveral complexul 17A atunci cand incarcatura a fost tot un satelit GPS- Navstar 2A (indicativ GPS 14) si cand s-a zburat in configuratie tip 6925.
In lunga sa perioada de operare racheta a reusit 148 de lansari dintre care 49 dedicate sistemului GPS si 55 sistemului Iridium. Cu atat mai remarcabil cu cat in intreaga sa istorie nu a inregistrat decat un esec total (GPS 2R-1 in ianuarie 1997) si unul partial (Koreasat-1 in august 1995), deci o fiabilitate impresionanta pentru acest domeniu. Un total de 108 zboruri au fost efectuate de la complexul Cape Canaveral cu un cost estimat de aproximativ 36 miloane de dolari pe lansare.
Desi pensionata din activitate de armata americana, racheta va continua sa zboare totusi si in 2011 (in cadrul unor misiuni pentru NASA sau pentru operatori comerciali) in total 3 zboruri fiind programate, cu 5 sateliti inclusi in program : Aquarius (SAC-D) (data de lansare 09 iunie), GRAIL A/B (data de lansare 08 septembrie si NPP/Lightsail 1 (data de lansare 25 octombrie).



Motivatia misiunii

Messenger sau ‘MErcury Surface, Space ENvironment, GEochemistry and Ranging’ trebuia sa fie a doua sonda care sa ajunga in apropierea lui Mercur (dupa Mariner 10 in 1975) si prima care sa orbiteze planeta.
Mariner 10, lansata de NASA pe 3 noiembrie 1973 a fost prima sonda care a folosit tehnica gravitatii asistate. Aceasta manevra consta in folosirea, in cadrul unor misiuni interplanetare (unde distantele ce trebuie parcurse sunt uriase si posibilitatea unei injectii orbitale directe este limitata de puterea lansatoarelor actuale) a fortei de atractie exercitate de planetele sistemului solar asupra oricarui corp care trece prin apropierea lor.
Astfel, printr-o atenta selectare a orbitei se poate obtine o accelerare naturala a vitezei orbitale a unui satelit si mai apoi o simpla corectie a unghiului orbitei (cu ajutorul motoarelor de bord) poate schimba traiectoria pe directia dorita.
Folosind aceasta tehnica Mariner 10 a reusit sa treaca de 3 ori in apropierea lui Mercur : prima data pe 29 martie 1974 (cea mai mica distanta inregistrata fiind atunci de 703 km), apoi pe 21 septembrie 1974 (la o distanta de 48069 km) si in sfarsit pe 16 martie 1975 (la o distanta de 327 km). Suficient totusi pentru a realiza mai mult de 2800 de fotografii si de a cartografia aproximativ 45% din suprafata planetei.

De atunci insa, au trebuit sa mai treaca 30 de ani pentru ca o noua misiune sa fie pregatita pentru explorarea lui Mercur.
In sumar cu ajutorul sondei Messenger, oamenii de stiinta si-au propus :
-sa determine cu precizie compozitia suprafetei planetei Mercur
-sa masoare si sa realizeze o harta a campului magnetic local
-sa investigheze trecutul geologic
-sa incerce sa inteleaga cauzele reflexiei radar ce se produce in apropierea polilor si posibila prezenta a apei in stare solida in ciuda apropierii de Soare
-sa masoare fenomenul de libratie al lui Mercur si indirect sa determine prezenta unui miez lichid in interiorul planetei
-sa studieze atmosfera si sa caute prezenta apei sau a altor substante volatile in apropierea polilor care ar avea o influenta directa in stabilirea acestui mediu rerefiat