Rusia a reusit luni 27 iunie lansarea unui nou satelit de spionaj asa dupa cum a facut public Ministerul Apararii.
In trecut SpaceAlliance a mai relatat despre lansarile rusesti de acest gen, ultima data in aprilie 2010 cand un satelit din aceeasi clasa Kobalt-M a fost transferat in reteaua operativa. Spuneam atunci ca acea lansare a venit ca o surpriza pentru analistii militari care asteptau retragerea satelitilor Kobalt-M dupa iesirea din activitate a lui Kosmos 2450 in iulie 2009, dar se parea ca Rusia si-a schimbat planurile si in lipsa unor alternative tehnice mai bune va continua cel putin pentru o vreme sa foloseasca aceste platforme.

Ca si in cazul satelitului Cosmos 2462, caci la el facem referire, noul satelit denumit Cosmos 2472 a plecat de la baza spatiala din Plesetsk in a doua jumatate a zilei, la ora 16 :00 GMT si a fost injectat corect pe orbita de o racheta Soyuz, scenariul de zbor fiind insa diferit asa cum vom explica mai departe si putand indica schimbarea tehnica mult asteptata.

Construit pe platforma Yantar 4KM2, Cosmos 2472 este un satelit de spionaj dotat cu o puternica aparatura optica de observatie-practic un telescop de mare rezolutie folosit de armata rusa pentru culegerea de informatii strategice cu privire la activitatile spatiale ale altor tari concurente si in paralel ca avanpost pentru alertarea sistemului de aparare national impotriva lansarii unor potentiale focoase active din alta parti ale globului.

Dupa confirmarea succesului misiunii noul satelit a primit indicativul 2011-028A si a fost plasat intr-o orbita cu inclinatia de 81.4 grade- usor atipica satelitilor Kobalt (care au de obicei apogeul la 327 km, perigeul la 169 km si inclinatia la 67.2 grade).

Pana acum satelitii din clasa Kobalt erau lansati periodic de armata rusa pe acelasi tip de orbita pentru culegerea de informatii. In mare parte orbita era dictata de constrangerile de masa (vorbim despre sateliti masivi) astfel ca noul scenariu de zbor poate indica si modificari majore la nivelul arhitecturii satelitului- poate chiar renuntarea la sistemul clasic de culegere a datelor (film+capsula).

Seria Yantar sau Kobalt este foarte veche datand din anii defunctei URSS (1970) cu foarte multe clase derivate din aceasta platforma. Yantar 4K2M din care face parte si actualul Cosmos 2472 zboara din 24 septembrie 2004 (Cosmos 2410) si este astfel la cel de al saptelea satelit plasat cu success (precedente lansari s-au mai efectuat in mai 2006-Cosmos 2420, iunie 2007-Cosmos 2427, noiembrie 2008-Cosmos 2445, aprilie 2009-Cosmos 2450 si asa cum aminteam mai devreme aprilie 2010- Cosmos 2462).

Satelitii, cu masa de 6.6 tone si diametrul de 2.7 m, sunt destinati realizarii unor poze foarte detaliate asupra unor tinte de la sol. Aceasta se face printr-o stabilizare pe trei axe (folosind motoare de control) pentru o buna pozitionare catre obiectivele de la suprafata Pamantului.
Platforma este construita in jurul unui sistem optic mentinut la temperatura constanta in apropierea valorii 0 Kelvin pentru a inlatura perturbatiile termice si capabil sa realizeze poze la un unghi larg fata de traiectorie (+/-60 grade) si cu o rezolutie foarte ridicata.
Satelitul este in mare masura recuperabil- platforma principala foloseste tehnologia de reintrare in atmosfera a capsulelor spatiale rusesti.
Faza finala a unei astfel de misiuni inseamna recuperarea platformei principale care contine optica satelitului si filmul realizat in timpul observatiilor. Capsula principala este astfel fortata sa reintre in atmosfera si pe partea finala a zborului incetinita cu ajutorul unor parasute.

In general aceasta faza finala este extrem de spectaculoasa, similara fenomenelor naturale in care meteoritii traverseaza atmosfera Pamantului (aminteam in articolul de anul trecut de precedentul Kosmos 2445 care a aterizat la 53.41 grade nord si 55.18 grade est dupa o misiune de 101 zile si care a starnit curiozitatea localnicilor din satul apropiat alertati de zgomotul produs la aterizare).

Desi pare si este o tehnologie veche, Yantar 4K2M i-a asigurat Rusiei, in conditiile unui buget modest posibilitatea de a-si mentine active programele importante.
In ultimul timp insa autoritatile ruse si-au reconsiderat pozitia fata de domeniul spatial- privat atatia ani de investitiile de care avea nevoie- si l-au pus pe lista domeniilor strategice astfel ca nu ar fi o surpriza pentru nimeni daca in urmatoarea perioada vom asista la noi solutii tehnice venite din partea inginerilor rusi, una din ele putand fi chiar acest Cosmos 2472.