In acest articol marca SpaceAlliance vom incerca sa facem un scurt sumar a ceea ce s-a intamplat in luna august a acestui an. Pentru inceput trebuie spus ca aceasta perioada a numarat un total de 8 lansari dintre care 3 esuate din motive tehnice, ceea ce inseamna un procent extrem de ridicat, procent care ne indreptateste sa spunem ca nu a fost printre cele mai faste perioade din istoria spatiala.
Statistic vorbind cele 8 lansari – grupand 16 sateliti- au avut in prim plan 3 rachete rusesti, 3 chinezesti, 1 americana si in sfarsit 1 europeana. Dintre cele 3 nereusite 2 s-au inregistrat in contul programul spatial rusesc si una de partea Chinei.

Sa intram insa un pic in detaliu si sa vedem concret cum au decurs lucrurile.

Prima lansare despre care vom vorbi astazi este cea a sondei spatiale americane Juno. Parte a programului exploratoriu ‘New Frontiers’ Juno a parasit Pamantul pe 5 august la bordul unei rachete Atlas 5 pentru o calatorie interplanetara de aproximativ 5 ani cu destinatia Jupiter. Construit de Lockheed Martin pentru Jet Propulsion Laboratory satelitul de 3625 kg este unul stabilizat prin rotatie si pentru prima data se renunta la conceptul clasic american RTG- Radioisotope Thermoelectric Generators (care asigura alimentarea cu energie electrica a sondelor interplanetare) in favoarea a trei panouri solare clasice.
Nu vom intra in amanunte tehnice despre Juno aici ci vom reveni pe viitor cu un articol amplu despre aceasta misiune exploratorie.


A doua lansare s-a petrecut pe 6 august de la complexul ELA3 al spaceportului european din Kourou/Guiana Franceza. Cu aceasta ocazie racheta Ariane 5 versiunea ECA si-a depasit recordul bifand al 45-lea zbor reusit succesiv. De aceasta data s-a reusit lansarea simultana a 2 sateliti : Astra 1N si BSat 3c/JCSAT 110R in greutate totala de 8240 kg. Astra 1N construit de EADS Astrium pe o platforma Eurostar 3000 urmeaza sa opereze 52 de transpondere in banda Ku de la slotul orbital 28.2 grade est.
BSAT-3c/JCSAT-110R construit de Lockheed Martin Commercial Space Systems pentru alianta B-SAT Corporation si SKY Perfect JSAT Corporation este construit pe o platforma A2100 A, incorporeaza 24 de transpondere Ku si va opera de la pozitia 110 grade est.


Urmatoarele 2 lansari, cu numerele 3 si 4 in ierarhia noastra au avut in prim plan China.
Prima dintre ele a folosit pe 11 august o racheta de tip CZ-3B/E de la baza Xichang pentru o misiune de tip GEO. Lansarea a fost una de tip comercial, China fiind contractata pentru a trimite in spatiu cea mai noua platforma de telecomunicatii pakistaneza denumita PakSat 1R.
Acest satelit, construit de China Great Wall Industry Corporation pe una din platformele chineze clasice DFH4, va inlocui pe orbita un satelit mai vechi PakSat 1 si va deservi exclusiv Pakistanul pentru o perioada de 15 ani (folosind 18 transpondere in banda Ku si 12 transpondere in banda C).


Cea de a doua lansare a folosit baza spatiala Taiyuan pe 15 august si o racheta de tip CZ-4B pentru a trimite intr-o orbita LEO polara (882 km x 918 km x 99.4 km) satelitul HY 2A o platforma de observatii stiintifice chineza ce va supraveghea evolutia oceanelor planetare.


In sfarsit, ultima din acest sir de lansari care poate fi considerata reusita a fost una de mai mica anvergura- prin prisma importantei economice dar nu si prin prisma numarului de pasageri care a fost unul ridicat – in total 8 sateliti aflandu-se la bord.
Pe 17 august o racheta Dnepr 1 a plecat de la silozul militar Dombarovsky din sudul Rusiei si a transportat pe orbita Sich-2 - un satelit ucrainean de tip ‘remote sensing’, NigeriaSat 2 – un satelit de observatie de dimensiuni medii cantarind 300 kg, construit in Marea Britanie de SSTL si care va fi operat de Nigeria’s National Space Research and Development Agency, un alt satelit nigerian mai mic denumit NX construit de aceeasi SSTL, 2 sateliti de tip nano in greutate fiecare de cate 12 kg, ai operatorului argentinian Aprize - AprizeSat-5 si 6, RASAT – primul satelit construit 100% in Turcia, la randul lui un satelit de tip ‘remote sensing’, EduSat construit de Sapienza University of Rome ca o platforma stiintifica demonstrativa ce inglobeaza mai multe experimente si in sfarsit BPA 2 (Blok Perspektivnoy Avioniki 2)- al doilea experiment de acest gen, in fapt un container ce inglobeaza sisteme de avionica si care a ramas atasat de treapta a treia a rachetei pentru a efectua teste de navigatie in conditiile din spatiu.


Sa aruncam insa o scurta privire si la ultimele trei lansari ale lunii august, cele care au stricat pana la urma bilantul favorabil.

Prima din ele a fost operata de China la bordul unei rachete CZ-2C-III si a avut ca obiect cea de a treia platforma Shijian 11 respectiv SJ 11-04. Aceasta lansare vine dupa alte doua evenimente similare petrecute pe 6 si 29 iulie 2011, lansari despre care am relatat la momentul respectiv.
Pe 18 august insa s-a dovedit ca graba chinezilor de a completa constelatia aceasta de sateliti nu a fost de bun augur, pentru ca racheta CZ-2C, care venea cu o istorie foarte buna in spate (35 de lansari reusite succesiv) a esuat de aceasta data, nefiind capabila sa transfere incarcatura in orbita LEO dorita.
Reamintim ca datorita ambitiilor spatiale ale Chinei, inginerii au fost supusi unei presiuni constante, in 2011 preconizandu-se depasirea recordului absolut de lansari stabilit anul trecut.


Alte doua erori trebuie trecute in dreptul Rusiei- o chestiune surprinzatoare pentru un program spatial atat de dezvoltat, dar care pare sa devina o obisnuinta in ultima perioada, pe fondul unor probleme severe de management la nivelul agentiei spatiale ruse.
Pe 18 august Rusia a trimis spre orbita la bordul unui lansator Proton M Breeze M cea mai noua platforma de telecomunicatii Ekspress. Noul satelit Express AM4 cantarea 5775 kg si fusese construit in cooperare de Khrunichev Space Center si EADS Astrium pe o arhitectura de tip Eurostar 3000.
El trebuia sa intre in flota Russian Satellite Communications Company (RSCC) ce mai numara alti 11 sateliti de telecomunicatie si sa opereze de la slotul orbital 80 grade est, pentru aproximativ 15 ani, 30 de transpondere in banda C, 28 de transpondere in banda Ku, 2 transpondere in banda Ka si 3 transpondere in banda L.
Din pacate lansarea a fost una esuata, statiile de sol pierzand contactul cu racheta in timpul ascensiunii, dupa cea de a patra activare a modulului de control orbital Breeze M (in total un numar de 5 activari ar fi trebuit sa aiba loc pentru acest zbor).


In sfarsit, cel mai notabil esec, prin prisma severitatii impactului pe care il are in plan international a fost subperformarea pe 24 august 2011 a lansatorului Soyuz ce ar fi trebuit sa lanseze containerul Progress M -12 M spre statia spatiala internationala.
Treapta a treia a rachetei Soyuz s-a oprit prematur la numai 325 de secunde de la desprinderea de la sol, iar cargoul Progress M a ramas atasat, reintrand ulterior in atmosfera impreuna cu ansamblul racheta si prabusindu-se intr-o zona nelocuita a Rusiei.
Aceasta a fost practic prima pierdere a unui cargo Progress-M de la intrarea sa in operare in anul 1978 si vine intr-un moment total nepotrivit acum cand Space Shuttle a fost retrasa din activitate, iar misiunile ATV3 si HTV3, alternativele la deservirea ISS sunt amanate pentru 2012.
Sub aceste auspicii s-a luat in calcul inclusiv abandonarea pe termen scurt a statie de catre astronauti, in conditiile in care acestia nu ar putea fi alimentati cu provizii de pe Pamant.
Ramane de vazut cum vor evolua lucrurile in viitor, cert este insa ca pentru moment intregul program spatial rusesc a fost pus ‘on-hold’ pana la stabilirea cauzelor exacte care au condus la acest incident.



credit NASA/OCO