Rusia a reluat programul sau spatial lansand marti 20 septembrie un nou satelit militar si infirmand astfel ingrijorarea cu privire la scaderea capacitatii programului spatial rusesc.

Moscova transmite astfel si un mesaj politic important catre competitorii sai pentru ca noul satelit Cosmos 2473 este primul dintr-o serie noua de sateliti de comunicatie ce vor fi folositi pentru transmiterea informatiilor culese de satelitii de spionaj catre statiile de sol.
In ultima vreme guvernul rus a plasat domeniul aerospatial pe lista prioritatilor sale pe termen lung, investind sume considerabile de bani pentru modernizarea vechilor sisteme mostenite din timpul URSS sau pentru construirea unora noi. Poate cel mai bun exemplu in acest sens este sistemul de navigatie prin satelit Glonass care are la momentul actual 27 de sateliti in orbita si care in curand va acoperi intregul glob la fel ca si concurentul sau american GPS.

Construit de ‘JCS Information Satellite Systems Reshetnev Company (NPO PM)’ pentru ‘Russian Ministry of Defence’ Cosmos 2473 are o durata de viata estimata la 15 ani.
El face parte dintr-o serie noua denumita Garpun (in romaneste harpon) si inlocuieste vechii sateliti Potok – care constituiau in timpul defunctei URSS sistemul ‘Global Space Command and Relay System’ (un fel de TDRS in varianta americana) si care transmiteau datele in banda de frecventa C din pozitii geostationare la 80 de grade est si respectiv 13.5 grade vest.
Cel mai probabil Rusia va pastra banda C si va folosi frecventele 3.40-4.80 GHz si 5.00-7.075 GHz pentru transmiterea informatiilor de la noii sateliti. Aceste frecvente au fost inregistrate oficial in anul 1985 dar din cauza scaderii investitiilor rusesti in sectorul spatial in anii 90, nu au fost niciodata folosite.

Lansarea aceasta a avut loc de la cosmodromul din Baikonur la ora 22 :47 GMT, iar separarea corecta a satelitului de racheta purtatoare si succesul misiunii au fost confirmate dupa un zbor ce a durat 9 ore (07 :48 GMT) de statiile de sol.

Racheta folosita pentru lansare-Proton M Breeze M- are o lungime de 58 m si cantareste 705 tone in configuratie nominala. Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de ‘boostere’, cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1 si 7.4 m. Acestora li se adauga sistemul aditional Breeze M care dezvolta o forta suplimentara de pana la 20 kN si care este echipat cu un sistem de stabilizare triaxiala, un sistem de navigatie si un calculator de bord, fiind direct raspunzator de calitatea injectiei orbitale a transportului. In cazul acestuia, cantitatea de combustibil incarcata depinde de specificul misiunii si este variata pentru a optimiza performanta zborului.

Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 276 care furnizeaza un total de 11 MN. Treapta a doua este alimentata de 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 furnizand o forta totala de 2.4 MN. Treapta a treia este propulsata de un motor de tip RD 213 cu forta de tractiune 583 kN, iar controlul si dirijarea zborului sunt realizate cu un sistem de avionica triplu redundant care comanda un motor de 31 kN cu 4 ajutaje. In aceasta echipare racheta este capabila sa inscrie intr-o orbita de transfer geostationara o masa de pana la 6360 kg.

Istoric vorbind, racheta Proton, initial purtand indicativul UR500 si-a facut debutul intr-un zbor pe 16 iulie 1965. De atunci a reusit sa efectueze zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si Cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi, si nu in ultimul rand a transportat sateliti militari si comerciali pe orbita (zborurile comerciale au inceput pe 9 aprilie 1996 cu satelitul Astra 1F).
Pentru statistica trebuie spus ca acesta a fost zborul cu numarul 367 al unei rachete Proton.

Lansarea aceasta vine ca o gura de oxigen pentru agentia spatiala rusa Roskosmos.
In luna august Rusia a bifat 2 esecuri consecutive - o chestiune surprinzatoare pentru un program spatial atat de dezvoltat, dar care nu sunt singulare urmand unor alte accidente din decembrie 2010 (cand trei sateliti Glonass au for pierduti) si februarie 2011 (cand satelitul GEO-IK2 1 nu a mai ajuns pe orbita) pe fondul unor probleme severe de management la nivelul agentiei spatiale ruse.
pierderea a 3 sateliti Glonass

pierderea satelitului GEO-IK2 1

Pe 18 august Rusia a trimis spre orbita la bordul unui lansator Proton M Breeze M cea mai noua platforma de telecomunicatii Ekspress. Noul satelit Express AM4 cantarea 5775 kg si fusese construit in cooperare de Khrunichev Space Center si EADS Astrium pe o arhitectura de tip Eurostar 3000.
El trebuia sa intre in flota Russian Satellite Communications Company (RSCC) ce mai numara alti 11 sateliti de telecomunicatie si sa opereze de la slotul orbital 80 grade est, pentru aproximativ 15 ani, 30 de transpondere in banda C, 28 de transpondere in banda Ku, 2 transpondere in banda Ka si 3 transpondere in banda L.
Din pacate lansarea a fost una esuata, statiile de sol pierzand contactul cu racheta in timpul ascensiunii, dupa cea de a patra activare a modulului de control orbital Breeze M (in total un numar de 5 activari ar fi trebuit sa aiba loc pentru acest zbor).

Al doilea esec si cel mai notabil, prin prisma severitatii impactului pe care il are in plan international a fost subperformarea pe 24 august 2011 a lansatorului Soyuz ce ar fi trebuit sa lanseze containerul Progress M -12 M spre statia spatiala internationala.
Treapta a treia a rachetei Soyuz s-a oprit prematur la numai 325 de secunde de la desprinderea de la sol, iar cargoul Progress M a ramas atasat, reintrand ulterior in atmosfera impreuna cu ansamblul racheta si prabusindu-se intr-o zona nelocuita a Rusiei.
Aceasta a fost practic prima pierdere a unui cargo Progress-M de la intrarea sa in operare in anul 1978 si vine intr-un moment total nepotrivit acum cand Space Shuttle a fost retrasa din activitate, iar misiunile ATV3 si HTV3, alternativele la deservirea ISS sunt amanate pentru 2012.
Sub aceste auspicii s-a luat in calcul inclusiv abandonarea pe termen scurt a statie de catre astronauti, in conditiile in care acestia nu ar putea fi alimentati cu provizii de pe Pamant.
Pentru cateva saptamani intregul program spatial rusesc a fost suspendat pentru stabilirea cauzelor exacte care au facut posibile aceste accidente.

Nu este clar daca aceste cauze au fost identificate si daca s-au luat masuri pentru evitarea repetarii acestor incidente, speram ca da, si ca nu este vorba aici numai de presiunea economica pentru reluarea acestor zboruri (Rusia nu isi permite sa piarda sume importante prin retinerea flotei sale la sol prea mult timp).

Urmatorul zbor rusesc se va produce pe 29 septembrie cu pasager la bord satelitul QuetzSat-1, in timp ce lansarile catre ISS vor fi reluate incepand cu 14 noiembrie- prima data un zbor cu echipaj uman, urmat de un zbor cargo pe 30 noiembrie.

credit Roskosmos