Astazi 21 octombrie 2011 am asistat la o lansare istorica din Guiana Franceza ce ar putea constitui un exemplu pentru ideea cooperarii europene intr-un moment in care uniunea este supusa atator presiuni de natura economica si politica.
Primii 2 sateliti Galileo IOV, parte a viitoarei constelatii europene Galileo s-au ridicat de la sol la ora locala 10 :30 UTC la bordul unei rachete Soyuz 2-1b si s-au separat 3 ore si 49 de minute mai tarziu, fiind lasati intr-o orbita MEO circulara cu altitudinea de 23222 km si inclinatia orbitala de 54.7 grade.

Este astfel pentru prima data cand Soyuz pleaca de la baza din Kourou, zborul VS01 marcand intrarea in flota operatorului european ArianeSpace a istoricei rachete de provenienta ruseasca ce detine un record absolut in domeniu cu peste 750 de zboruri la activ. Dupa retragerea din activitate a navetei spatiale americane, Soyuz a ramas singurul vehicul calificat pentru zboruri cu echipaj uman catre ISS.
Spre deosebire de versiunea originala lansata din Baikonur si Plesetsk, Soyuz 2-1b aduce modificari substantiale ale sistemului de control prin instalarea unui modul suplimentar Fregat, marirea tractiunii treptei a treia prin inlocuirea clasicului RD110 cu un motor de tip RD124 si o noua capsula de transport cu volum sporit pentru incarcatura utila- fiind capabila sa transporte o masa de 3.6 tone pe o orbita de transfer geostationara.

Zborul inaugural al rachetei Soyuz sub comanda ArianeSpace trebuia sa aiba loc ieri 20 octombrie dar lansarea a fost amanata in ultimul moment datorita unor scurgeri in momentul alimentarii cu combustibil a treptei a treia.

Subiectul Galileo l-am mai atins recent intr-unul din articolele SpaceAlliance, atunci cand relatam despre plecarea din Europa (acolo unde au fost construite) a primelor doua platforme- cele care s-au aflat in zborul de astazi,.

Sistemul european de navigatie Galileo la inceput de drum

Ele sunt numite Thijs si Natalia (dupa numele a doi copii din Belgia si Bulgaria care au castigat un concurs de grafica initiat de comisia europeana) fac parte din cei 4 sateliti experimentali (denumiti Galileo IOV-‘In-Orbit Validation phase’), sateliti care au fost proiectati de EADS Astrium si construiti de compania italo-franceza Thales Alenia Space. Satelitii se adauga lui Giove-A cel care a fost lansat in decembrie 2005, si lui Giove-B lansat in aprilie 2008 ce constituiau GSTB -‘Galileo Signal Test-Bed’ si al caror scop era sa testeze infrastructura de sol si algoritmii de navigatie, dar in egala masura si mediul in care urmeaza sa functioneze constelatia (influenta radiatiei si a campului magnetic asupra echipamentelor de bord si in special asupra ceasurilor atomice).

Urmatorii 14 sateliti (Full Operational Capability (FOC) phase) vor fi construiti de compania germana OHB System si vor fi lansati incepand cu 2012.
Lansarea va fi asigurata de ArianeSpace la bordul rachetei Soyuz 2 (cate 2 sateliti pe lansare).

In final cei 30 de sateliti Galileo (27 operationali si 3 de rezerva) vor zbura intr-o orbita circulara MEO cu altitudinea de 23222 km. Vor fi 3 planuri orbitale cu inclinatia de 56 de grade, fiecare plan continand 10 sateliti.
Fiecare satelit masoara 2.7 m x 1.2 m x 1.1 m cu o anvergura a panourilor solare de 13 m si cantareste 675 kg. Ei se vor afla in operare pentru minim 12 ani, urmand a fi inlocuiti periodic pe masura ce resursa tehnica expira.
Partea cea mai interesanta din punct de vedere tehnic se refera probabil la cele 4 ceasuri atomice instalate la bord : 2 ceasuri cu Rubidium cu o precizie de 3s la fiecare 1 milion de ani si 2 ceasuri cu hidrogen care au o abatere de 1s la fiecare 3 milioane de ani.
Vom reveni intr-un alt articol cu detalii tehnice referitoare la cele doua platforme.

Credit ESA/Arianespace

Citeste si alte articole pe aceeasi tema:

Rusia completeaza sistemul de navigatie Glonass si se apropie ca numar de sateliti de GPS-ul american

GPS trece la un alt nivel- a fost lansat al doilea satelit modernizat al constelatiei