Acum cateva saptamani presa (atat cea internationala cat si cea din Romania) a abundat de articole despre satelitul american UARS care urma sa reintre in atmosfera Pamantului. Citand incomplet inginerii de profil ai NASA pe un subiect de altfel interesant pentru publicul larg, s-a ajuns la speculatii de tot felul si in final la o adevarata isterie despre pericolele la care populatia este supusa de industria aerospatiala.
Cel mai bun exemplu poate, a fost situatia creata in Italia, unde protectia civila a recomandat chiar oamenilor sa nu iasa din case intr-un anumit interval orar.
La momentul respectiv nu am comentat subiectul pentru ca cei de la NASA, spunem noi, au explicat intr-o maniera profesionista situatia si factorul de incertitudine care apare datorita complexitatii in realizarea unei predictii.
Ca si restul specialistilor in domeniul spatial am urmarit insa cu atentie ultimele masuratori ale orbitei satelitului inainte de reintrarea in atmosfera, predictiile orbitale, simularea dezintegrarii satelitului si a ariei afectate de deseuri.
In final trebuie sa spunem ca cei de la NASA au fost 100% profesionisti, dovedind inca o data calitatea inalta a oamenilor implicati in acest domeniu, iar estimarile lor s-au dovedit foarte corecte, resturile satelitului prabusindu-se pe Pamant pe 24 septembrie in intervalul orar 00-04 :30 UTC undeva in oceanul Pacific.
Aceasta cu atat mai mult cu cat scenariul de atunci a fost, cum spuneam unul complex- variatii a activitatii solare care afecteaza direct atmosfera Pamantului, neexistenta unor teste specifice de sol cu privire la dezintegrarea structurii sau un satelit neoperational, asupra caruia nu se mai poate exercita nici un control.
Desi multa lume s-a aratat ingrijorata de aceste fenomene, trebuie sa spunem ca deorbitarea prin reintrare si ardere in atmosfera este una din cele mai ‘curate’ metode de a scapa de vechii sateliti. Reglementarile in vigoare recomanda ca orice misiune lansata in apropierea Pamantului (dar nu numai) va trebui deorbitata in asa fel incat sa nu puna in pericol alte misiuni viitoare- aceasta pentru a evita situatii de genul celei ivite in februarie 2008 cand satelitul american Iridium 33 s-a ciocnit in spatiu de satelitul rusesc Cosmos 2251.
accidentul din 2008Cu singurul amendament ca deorbitarea este preferabil sa se faca intr-un mod controlat adica atunci cand satelitul mai are o minima rezerva de combustibil la bord, dar in acelasi timp nu foarte mare (pentru ca hidrazina folosita de cele mai multe ori pentru propulsie este o substanta foarte toxica).
Acestea fiind spuse, cum zilele trecute presa romaneasca a reinceput o noua campanie de acelasi gen ca si cu UARS- de data aceasta vizat fiind satelitul german ROSAT despre care agentia spatiala germana DLR a anuntat ca va reintra in atmosfera in zilele urmatoare- am decis sa publicam acest articol in care toti cei interesati sa poata citi o opinie obiectiva cu privire la acest subiect.
ROSAT sau ROentgen SATellite a fost lansat in iunie 1990 din Cape Canaveral intr- o orbita eliptica 565 km x 585 km x 53 de grade inclinatie orbitala. Era o misiune stiintifica dotata cu 2 telescoape de observatie- X-ray telescope (XRT) si Wide Field Camera (WFC). Satelitul de 2,426 kilograme si cu dimensiunile de 2.20 metri x 4.70 metri x 8.90 metri a continuat sa functioneze pana in februarie 1999.
Din pacate, datorita faptului ca nu avea un sistem de propulsie propriu, nu a putut fi deorbitat controlat. Rezistenta atmosferei a redus insa continuu inaltimea orbitala astfel ca astazi Rosat zboara la aproximativ 200 km deasupra Pamantului, iar prabusirea sa se va produce in urmatorul interval de timp.
Pe pagina dedicata de DLR reintrarii in atmosfera a satelitului german se precizeaza foarte clar ca predictiile agentiei au o precizie de plus/minus o zi. Ultimele informatii oficiale vorbesc de intervalul 22-23 octombrie cu posibilitate de schimbare daca apar fluctuatii ale activitatii solare (radiatia solara avand cum spuneam un efect direct in stabilirea coeficientului de rezistenta la inaintare in atmosfera).
Conform predictiilor DLR in urma reintrarii este posibil sa apara pana la 30 de resturi ale satelitului, cu o greutate de pana la 1.7 tone- fragmente care datorita caracteristicilor tehnice nu vor arde in atmosfera. Unul din ele este si oglinda telescopului, foarte rezistenta la temperatura. Cel mai probabil ea va cadea ca o singura bucata pe Pamant. Zona unui posibil impact este cea cuprinsa intre 53 de grade latitudine nordica si 53 de grade latitudine sudica adica o arie foarte mare- ceea ce spune foarte mult despre incertitudinea predictiei.
Inca o data subliniem ca aceasta incertitudine nu se datoreaza calitatii calculelor ci pur si simplu este o problema de foarte mare complexitate, prin hazard si prin posibilitatea ca datele problemei sa se schimbe de la ora la ora.
Pentru o precizie mai buna va trebui sa urmarim update-urile agentiei germane si in special ultima parte a traiectoriei atunci cand se pot face estimari mai bune (pe termen mai scurt).
Pana atunci insa, pentru curiozitatea cititorilor nostri de limba romana am creat o pagina speciala pe site-ul SpaceAlliance unde se poate urmari in timp real orbita satelitului Rosat.
Cerintele tehnice pentru vizualizare includ instalarea Java si a plugin-ului Google Earth.
Credit Spacealliance.roVizualizarea orbitei satelitului Rosat