Spuneam in precedentul nostru articol pe acest subiect ca inca mai existau sanse pentru salvarea misiunii rusesti Phobos-Grunt, extrem de mediatizata in ultima perioada datorita dramatismului pe care l-a implicat.
Ramas captiv intr-o orbita in apropierea Pamantului, dupa o lansare reusita in prima sa parte, satelitul rus a atras simpatia publicului larg si s-a sperat pana in ultimul moment ca eforturile coordonate ale inginerilor rusi si europeni il vor aduce in final pe o traiectorie de transfer catre Marte.
Acum, la mai bine de o luna de la lansare, lucrurile sunt sigure: sonda este definitiv pierduta. Comunicarea cu satelitul, reusita pentru scurta vreme la sfarsitul lunii noiembrie, nu a mai putut fi repetata in ciuda eforturilor de la sol.
Intre timp si fereastra ideala de lansare, atunci cand Pamantul si Marte sunt aliniate la o distanta minima, una cu ciclicitate de 2 ani, s-a inchis. Inseamna ca urmatoarea oportunitate de a ajunge la planeta rosie este peste 2 ani-dar acest lucru nu se va mai intampla pentru ca eforturile de salvare au fost suspendate. Statia de sol a ESA din Perth/Australia si-a incetat recent suportul pentru misiunea rusa, care este astfel lasata la mana naturii.
Probabil vom avea parte de inca o reintrare spectaculoasa in atmosfera Pamantului, cu un satelit lipsit complet de control. Conform unor calcule preliminare, fara interventii de la sol, acest lucru se va produce undeva intre jumatatea lunii decembrie si sfarsitul lunii ianuarie 2012- cu probabilitatea maxima in jurul datei de 13 ianuarie.
Astronomii amatori sunt deja cu telescoapele fixate pe Phobos-Grunt, cu atat mai mult cu cat altitudinea orbitala scazuta permite observatii reusite, iar recent au fost raportate si primele bucati rupte din satelit.
Predictia asupra reintrarii in atmosfera a unui satelit este o operatiune complexa prin hazard si prin posibilitatea ca datele problemei sa se schimbe de la ora la ora, o operatiune care trebuie sa tina cont de multi factori - variatii a activitatii solare care afecteaza direct atmosfera Pamantului, neexistenta unor teste specifice de sol cu privire la dezintegrarea structurii sau un satelit neoperational, asupra caruia nu se mai poate exercita nici un control.
In general deorbitarea prin reintrare si ardere in atmosfera este una din cele mai ‘curate’ metode de a scapa de vechii sateliti. Reglementarile in vigoare recomanda ca orice misiune lansata in apropierea Pamantului (dar nu numai) va trebui deorbitata in asa fel incat sa nu puna in pericol alte misiuni viitoare- aceasta pentru a evita situatii de genul celei ivite in februarie 2008 cand satelitul american Iridium 33 s-a ciocnit in spatiu de satelitul rusesc Cosmos 2251.
Accidentul din 2008http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=200907061624Cu singurul amendament ca deorbitarea este preferabil sa se faca intr-un mod controlat adica atunci cand satelitul mai are o minima rezerva de combustibil la bord, dar in acelasi timp nu foarte mare (pentru ca hidrazina folosita de cele mai multe ori pentru propulsie este o substanta foarte toxica).
Atentia este atrasa acum de faptul ca, in cazul lui Phobos-Grunt, rezerva de combustibil a modulului auxiliar de propulsie (cel care trebuia sa faca transferul orbital) este neatinsa. In joc sunt tonele de hidrazina care sunt stocate la bordul satelitului. Partea buna este ca rezervoarele de combustibil sunt construite din aluminiu si cel mai probabil vor fi printre primele piese care vor arde la reintrare, astfel ca sansele ca hidrazina sa ajunga pe Pamant si sa provoace un accident sunt teoretic scazute.
Ne vom pastra atentia asupra acestui subiect si vom incerca sa informam cititorii SpaceAlliance despre ultimele schimbari ce pot aparea la satelitul Phobos-Grunt.
Pana atunci va invitam sa urmariti in timp real orbita satelitului pe pagina noastra dedicata misiunii.
Reintrarea lui Phobos-Grunt in atmosfera Pamantuluihttp://www.spacealliance.ro/satprop_GE/SatPropagatorApplet.html
Citeste si articolul precedent:
Phobos-Grunt- cenusa sau diamant? (partea 1)