Vineri 23 decembrie, o racheta Soyuz in versiunea 2-1b a plecat de la cosmodromul din Plesetsk la ora 12 :08 UTC avand la bord cea de a 5-a platforma din clasa Meridian.
Soyuz trebuia sa duca satelitul Meridian 5 intr-o orbita tipica acestor platforme- apogeul la 39000 km de Pamant, perigeul la 900 km si o inclinatie de 65 de grade- dupa un zbor de aproximativ 2.5 ore.
Soyuz 2-1b, o imbunatatire fata de versiunea clasica Soyuz 2-1a, aduce modificari substantiale ale sistemului de control prin instalarea unui modul suplimentar Fregat, marirea tractiunii treptei a treia prin inlocuirea clasicului RD110 cu un motor de tip RD124 si o noua capsula de transport cu volum sporit pentru incarcatura utila- fiind capabila sa transporte o masa de 3.6 tone pe o orbita de transfer geostationara.
Din pacate lansarea de vineri a fost un esec. Deocamdata circula putine date oficiale si nu se cunoaste decat ca la momentul T0+288 secunde treapta a treia s-a activat, iar la momentul T0+425 secunde s-a oprit brusc din functionare.
Desi initial s-a speculat ca ar fi fost de fapt probleme la decuplarea treptei a doua de corpul rachetei, oficialii rusi au infirmat aceasta ipoteza spunand ca separarea a fost corecta. Problema trebuie cautata asadar la motorul treptei a treia, aceeasi care a cauzat si accidentul din luna august, dar pana la finalizarea oficiala a anchetei toate ipotezele trebuie tratate ca simple speculatii.
La momentul actual unele surse vorbesc despre scaderea presiunii combustibilului ce alimenteaza motorul RD124 (fie ca este vorba de defectiunea unei pompe de alimentare sau de ruperea unei conducte) si de inchiderea automata (din motive de siguranta) a acestui motor. Alte surse vorbesc chiar de pierderea controlului rachetei in urma ruperii uneia din camerele de combustie ale motorului RD124 si deasemenea de o oprire prematura comandata de sistemul de protectie. Cum spuneam mai devreme, deocamdata, oficialii rusi s-au obtinut de la orice fel de comentarii si singurele date care au ajuns la publicul larg sunt cateva inregistrari video ale lansarii realizate de amatori, cum este si cel de mai jos.
Cine sunt insa satelitii Meridian?
Construit de ISS Reshetnev din Moscova, noul satelit cu indicativul 15L folosea o platforma Uragan-M (comuna cu satelitii Glonass) stabilizata triaxial.
Clasa Meridian este o clasa speciala de sateliti militari de comunicatie ce asigura legatura intre fortele terestre, statiile radar, flota, aviatie si centrele de comanda si control. Sistemul Meridian este succesorul sistemului Molnyia ce a pornit pentru prima data in anii 60 si care a avut 3 generatii active- Molnyia 1 (1964-2004), Molnyia 2 (1971-1977) si Molnyia 3 (1974-2005).
Functionand tot in orbite Molniya ei petrec cea mai mare parte a perioadei orbitale deasupra Rusiei si acopera chiar si regiunile nordice extreme, inaccesibile satelitilor de comunicatie geostationari.
In mod traditional, celelalte 4 platforme anterioare ale sistemului au fost lansate la bordul versiunii mai vechi 2-1a a rachetei Soyuz : Meridian 1 in decembrie 2006, Meridian 2 in mai 2009, Meridian 3 in noiembrie 2010 si in sfarsit Meridian 4 in mai 2011.
Dintre aceste 4 lansari 3 au fost reusite si una partial reusita-aceea in care modulul Fregat a subperformat si a lasat satelitul Meridian 2 intr-o orbita intermediara 290 km x 36460 km x 62.8 grade.
Deasemenea, primul satelit al seriei a avut si el o viata scurta reusind sa opereze doar pentru 2.5 ani dupa un aparent impact cu un deseu orbital.
Meridian 3http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20101105113430Meridian 4http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110509000612In ultima vreme guvernul rus si-a revizuit complet politica interna si externa plasand (dupa doua decade grele din punct de vedere financiar) domeniul aerospatial pe lista prioritatilor sale pe termen lung si investind sume considerabile de bani pentru modernizarea vechilor sisteme mostenite din timpul URSS sau pentru construirea unora noi. Domeniul aerospatial este vazut de tandemul Putin-Medvedev ca o chestiune strategica pentru asigurarea independentei tehnologice a tarii si a sustinerii intereselor sale, inclusiv militare.
Initiativa lor este insa oarecum tardiva pentru ca aerospatialul rus pare in plina criza, confirmand in ultimul an speculatiile care au fost facute in presa rusa privind impactul subfinantarii programului spatial rus dupa destramarea URSS- mergand de la salariile mici demotivante pentru specialisti, imbatranirea si reducerea competentei personalului, scaderea constanta a reglementarilor tehnice, managementul defectuos si coruptia care s-au acumulat in acest domeniu.
Racheta Angara este in continuare doar la stadiul de proiect, cosmodromul Svobodnyy nu este inca deschis, proiectele deja incepute sufera amanari importante si se investeste foarte putin in tehnologie noua.
Ca sa rezolve aceste probleme, guvernul rus a facut restructurari importante la varful industriei spatiale ruse si a reinceput sa aloce bani pentru dezvoltarea de noi sateliti sau pentru finalizarea programelor deja incepute (cum este spre exemplu programul de navigatie Glonass).
Nu in ultimul rand, nu trebuie sa uitam si cooperarea in programe comerciale ce folosesc lansatoare rusesti, acolo unde Rusia a avut o politica foarte activa reusind sa atraga finantari suplimentare.
Cresterea constanta a finantarii in acest domeniu de varf poate deveni cheia traversarii cu succes a unei perioade de criza economica pe plan international si sub aceste auspicii nu ar trebui sa ne surprinda in urmatorii ani o revenire spectaculoasa din punct de vedere tehnologic a Rusiei.
Pana atunci insa, in constiinta publicului larg raman cele cateva accidente care au umbrit anul acesta activitatea Roskosmos, urmate de investigatii efectuate asupra agentiei spatiale ruse si a partenerilor sai industriali, cu rapoarte care au mers direct pe masa guvernului rus si nu in ultimul rand reactia presedintelui rus Medvedev, care in dorinta de a pune si mai multa presiune asupra managementului de la varful sectorului spatial rus, a anuntat recent masuri drastice pentru cei care vor gresi in viitor si ale caror greseli vor fi incadrate la periclitarea interesului national.
In total, in decursul a 12 luni, au fost 6 accidente care au costat Rusia 8 sateliti.
In decembrie 2010 trei sateliti Glonass au fost distrusi la lansare, in februarie 2011 satelitul GEO-IK2 1 nu a mai ajuns pe orbita, iar pe 18 august Rusia a pierdut satelitul Express AM4.
Pierderea a 3 sateliti Glonasshttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20101206123014Pierderea satelitului GEO-IK2 1http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110202094819
Rusia reia lansarile spatiale dupa accidentele din augusthttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110922024515Pe 24 august 2011 treapta a treia a rachetei Soyuz s-a oprit prematur la numai 325 de secunde de la desprinderea de la sol, iar cargoul Progress M-12M a ramas atasat, reintrand ulterior in atmosfera impreuna cu ansamblul racheta si prabusindu-se intr-o zona nelocuita a Rusiei.
Aceasta a fost practic prima pierdere a unui cargo Progress-M de la intrarea sa in operare in anul 1978.
Rezultatele anchetei au indicat ca nu a fost vorba de un defect de fabricatie a componentelor rachetei ci o greseala individuala a personalului care a asigurat asamblarea si pregatirea de zbor. In timpul ascensiunii una din liniile de alimentare cu combustibil a motorului RD-0110 din treapta a treia s-a infundat conducand la o scadere a presiunii si in final, ca masura de siguranta automata, la oprirea uneia din turbopompele motorului si a pierderii complete a tractiunii.
Concluziile anchetei au recomandat imbunatatirea procedurilor de lucru si marirea conditiilor de siguranta in timpul asamblarii incluzand aici inregistrarea video a tuturor etapelor de lucru.
Accidentul a pus sub semnul intrebarii nivelul de siguranta pe care il ofera zborurilor cu echipaj uman ultimul mijloc de transport ramas la dispozitia participantilor in proiectul ISS dupa retragerea din activitate a navetei spatiale americane si intr-un moment cand misiunile ATV3 si HTV3, alternativele viitorului, sunt amanate pentru 2012.
La inceputul lunii noiembrie Phobos-Grunt- satelitul care trebuia sa aduca Rusia inapoi in misiunile interplanetare dupa o inactivitate de 20 de ani (ultima misiune martiana ruseasca fusese Mars 96, iar ultima misiune interplanetara de succes fusese a doua proba lansata in 1988 in programul Phobos)- a ramas captiv intr-o orbita in apropierea Pamantului, dupa o lansare reusita in prima sa parte (separarea de racheta purtatoare Zenit), dar dezastroasa in partea a doua (cand satelitul trebuia sa scape de atractia gravitatiei terestre si sa fie inscris intr-o traiectorie de transfer interplanetara).
Phobos-Grunt era o misiune cu obiective extrem de ambitioase- de a ajunge pe satelitul natural al lui Marte, de a colecta mostre de sol si de a le intoarce inapoi pe Pamant.
Din pacate s-a confirmat inca o data recordul absolut negativ in privinta misiunilor rusesti spre Marte – din cele 20 de probe lansate anterior toate au esuat, dar lumea intreaga a urmarit cu interes eforturile inginerilor de a salva misiunea.
Phobos-Grunt- cenusa sau diamant?http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111125084959Urmariti in timp real reintrarea sondei Phobos-Grunt in atmosfera Pamantuluihttp://www.spacealliance.ro/satprop_GE/SatPropagatorApplet.htmlPierderea de vineri, a satelitului Meridian 5 vine doar sa completeze unul din cei mai slabi ani pentru rusi, in conditiile in care concurentul sau asiatic China a avut cel mai bun an din istorie, reusind chiar sa depaseasca numarul lansarilor americane din 2011.
Privind la ultima decada vedem ca rata de lansari anuale s-a situat la o valoare aproximativ constanta, cu exceptia ultimilor 3 ani cand, pe fondul presiunii exercitate de factorul politic, a crescut semnificativ.
In 2011, un total de 35 de rachete de provenienta ruseasca au fost folosite, dar numai o parte au zburat sub drapel rus (celelalte fiind operate de companii comerciale sau terte parti). Cele mai multe dintre ele au fost de tip Soyuz. Pe termen lung Soyuz a avut o rata de esec de 2-3%, iar accidentele din 2011 se incadreaza in acest trend statistic, deci unii le pot considera ca ‘normale’.
Pentru viitor insa, este o pata pentru lansatorul rusesc Soyuz si poate scadea interesul operatorilor comerciali, care nu sunt dispusi sa isi asume riscuri suplimentare cu o racheta care poate avea probleme si in acelasi timp nu sunt dispusi nici sa plateasca polite de asigurare majorate datorita cresterii acestor riscuri la lansare.
In plus, in cativa ani piata lansatoarelor medii va fi aglomerata de alti operatori privati, iar Soyuz va avea o concurenta importanta pe segmentul sau, asa incat conducerea Roskosmos nu poate decat sa spere ca masurile si investigatiile ordonate vor readuce activitatea spatiala rusa la parametrii nominali, in cel mai scurt timp posibil.
Credit Roskosmos