A patra lansare a anului 2012 s-a realizat vineri 3 februarie din Iran. Desi ora lansarii nu a fost anuntata oficial, pe baza datelor furnizate de radarele americane, se pare ca ea a fost 00:04 UTC.
O racheta de tip Safir a lansat un nou microsatelit denumit Navid (al treilea in istoria aerospatialului iranian) intr-o orbita eliptica joasa cu apogeul la 374 km, perigeul la 276 km si inclinatia orbitala 56 de grade. Noul satelit cu indicatorul 38075 are o perioada orbitala de 91 de minute si ,datorita altitudinii reduse, cel mai probabil va avea o viata scurta de cateva luni, inainte de a reintra in atmosfera terestra.

Ca si pana acum Iranul a tinut si acest eveniment secret si nu a oferit detalii suplimentare in afara anuntului oficial de plasare pe orbita si a faptului ca satelitul de 50 de kg va furniza date meteo si va monitoriza si preveni dezastrele naturale, asigurand imagini de inalta rezolutie ale teritoriului iranian. Alegerea datei de lansare nu este intamplatoare ci are o tenta politica prin prisma aniversarii in februarie a revolutiei islamice din 1979.


baza de lansare iraniana vizualizata in interfata GE a SpaceAlliance
http://www.spacealliance.ro/plugin/gei-spacecenters.aspx

Iranul a construit si lansat primul sau satelit comercial in parteneriat cu Rusia in anul 2005 (satelitul Sina), insa prima lansare efectuata cu un lansator de origine indigena a avut loc pe 2 februarie 2009 atunci cand o racheta Safir 2 a pus pe orbita platforma Omid (in traducere in limba romana Speranta). Acesta a operat in spatiu timp de 90 de zile reusind circa 1200 de rotatii in jurul Pamantului.

Un alt zbor suborbital (120 km in altitudine) a avut loc recent, atunci cand o racheta Kavoshgar-4 sau Explorer-4 a trimis in spatiu o asa numita ‘life capsule’ avand la bord animale vii. S-a dorit atunci pe langa testarea electronicii si a sistemelor de comunicatie, tehnica reintrarii in atmosfera si aterizarea lina la punctul dorit, pregatindu-se astfel un prim zbor al unui astronaut iranian in spatiu (preconizat sa aiba loc dupa o traiectorie parabolica sub 200 km altitudine). In perspectiva s-a anuntat intentia de a efectua zboruri cu echipaj uman pana cel tarziu in 2020.
Recent, pe 15 iunie 2011 Iranul lansa al doilea satelit la bordul aceleeasi rachete Safir- el se numea Rasad-1 si era deasemenea un microsatelit de 15.3 kg.

Pe termen mediu Iranul lucreaza la un alt satelit de telecomunicatii –Qaem, la doi sateliti ‘remote sensing’ -Parsmehr si Pars2, cat si la alti patru sateliti mai mici -Fajr (ce va fi cel mai probabil urmatorul lansat in luna septembrie), Tolou, Zafar, Rasad si Amir Kabir.
Iranul doreste deasemenea constructia unui ‘Star City’ in versiune proprie- de acolo de unde ar trebui sa se dea ora exacta pentru programul sau spatial.
Iranul se afla sub embargou tehnologic in urma unei decizii a consiliului de securitate al ONU care ii interzicea dezvoltarea unui program nuclear si a unui program de rachete balistice. In pofida acestor restrictii iranienii au continuat cercetarile in acest domeniu.
Programul spatial iranian este monitorizat pe termen lung de analistii occidentali care sunt interesati ca si in cazul Coreei de Nord de evolutiile inregistrate pentru ca ele au consecinte directe in plan militar sau in planul securitatii regionale si internationale.
Desi deocamdata lansarile iraniene au fost unele simple, trebuie spus ca ele s-au desfasurat fara probleme, in comparatie cu cele nord-coreene unde s-au inregistrat esecuri repetate, iar acest lucru pune Iranul intr-o lumina mult mai favorabila si dovedeste ca specialistii iranieni au castigat experienta intre timp.
Astazi capacitatile de transport – punctul critic pentru statele europene si SUA- par limitate dar este doar o chestiune de timp pana cand lansatoarele iraniene vor atinge performante suficiente pentru a putea transporta incarcaturi nucleare pe distante mai mari, suficient spre exemplu pentru atingerea teritoriilor sud-est europene, bazele americane din regiunea Golfului Persic sau Israelul.
Pentru moment raspunsul Occidentului este unul eminamente defensiv- construirea scutului de aparare antiracheta – ce va permite scurtarea timpului intre observatie si decizia de interventie (care se comunica statiilor de interceptare din scutul antiracheta).
Informatiile vor fi astfel diseminate rapid (printre altele sistemul este capabil de detectia oricarei lansari, urmarirea rachetei inclusiv in periodele de ‘parking’ orbital, investigarea automata a performantelor treptelor motoare si a profilului zborului si identificarea automata a potentialelor pericole de ex rachetele balistice). Dupa cum se stie, Romania este implicata in proiectul acestui scut, asigurand acoperirea flancului sud-estic european.


Vizualizarea orbitei satelitului Iranian Navid
http://www.spacealliance.ro/satprop_GE/SatPropagatorApplet_Navid.html

credit image TurboSquid