Pe 14 februarie 2012, compania ILS a efectuat o noua lansare comerciala la bordul rachetei sale Proton M Breeze M de la hangarul 39 al cosmodromului din Baikonur-client fiind de aceasta data compania SES New Skies.
Lansarea vine la o luna si jumatate de la data la care fusese programata initial-26 decembrie-la momentul acela o problema gasita la unul din echipamentele de avionica ale rachetei a impus inlocuirea acestuia.
Plecat la ora 19:36 UTC, lansatorul a avut parte de un zbor nominal (fara problemele care au umbrit activitatea rachetelor rusesti anul trecut) ce a durat 9 ore si 12 minute si a inclus 5 activari ale modulului auxiliar de propulsie, zbor in urma caruia a plasat pe orbita satelitul de telecomunicatii SES 4.
Lansarea a fost una istorica- a 70-a lansare ILS Proton M, al 20-lea satelit SES lansat de ILS si al 50-lea satelit al flotei SES.

Racheta Proton, intrata in operare sub indicativul UR500 si-a facut debutul pe 16 iulie 1965 si in lunga sa activitate a efectuat zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi si nu in ultimul rand a transportat sateliti comerciali si militari pe orbita.

Proton M Breeze M este o racheta care cantareste 705 tone si a carei lungime ajunge la 58 m. Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de boostere, cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1 si 7.4 m. Acestora li se adauga sistemul aditional Breeze M care dezvolta o forta suplimentara de pana la 20 kN si care este echipat cu un sistem de stabilizare triaxiala, un sistem de navigatie si un calculator de bord, fiind direct raspunzator de calitatea injectiei orbitale a transportului. In cazul acestuia, cantitatea de combustibil incarcata depinde de specificul misiunii si este variata pentru a optimiza performanta zborului.

Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 276 care furnizeaza un total de 11 MN. Treapta a doua este alimentata de 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 furnizand o forta totala de 2.4 MN. Treapta a treia este propulsata de un motor de tip RD 213 cu forta de tractiune 583 kN, iar controlul si dirijarea zborului sunt realizate cu un sistem de avionica triplu redundant care comanda un motor de 31 kN cu 4 ajutaje. In aceasta echipare racheta este capabila sa inscrie intr-o orbita de transfer geostationara o masa de pana la 6360 kg.

Operarea rachetei este facuta de ILS sau “International Launch Services”- o companie cu sediul in Virginia, SUA, dar al carei actionar majoritar este compania ruseasca Khrunichev Space Center, aceeasi care construieste si racheta Proton. Aceasta companie ILS-care are drepturi de exclusivitate pentru comercializarea serviciilor de transport- a fost fondata pentru a facilita accesul Khrunichev catre operatorii de sateliti comerciali din intreaga lume.


Sa facem insa o scurta prezentare a lui SES 4.
In 2007 SES semna un contract cu Orbital Sciences Corporation pentru constructia unei serii de 3 sateliti de telecomunicatie. (cu o optiune suplimentara pentru inca doi).
Primul, SES 1 a fost trimis pe orbita in aprilie 2010 si a fost plasat la slotul 101 grade vest.
SES 3, al doilea satelit al seriei a fost lansat pe 15 iulie 2011 si a ocupat pozitia 103 grade vest. El fusese construit pe o platforma Orbital Star 2.4 si era echipat cu 24 de transpondere in banda C si 24 de transpondere in banda Ku.
SES 2, ultimul satelit al seriei a fost transportat pe orbita pe 21 septembrie 2011 la bordul unei rachete Ariane 5 ECA avand ca tinta slotul orbital 87 de grade vest. El era construit pe o platforma GEOStar 2.4 si avea la bord 24 de traspondere in banda C si 24 de transpondere in banda Ku, iar lor li se adauga experimentul US Air Force – CHIRP sau ‘Commercially Hosted Infrared Payload’, care testeaza folosirea tehnologiilor de detectie in infrarosu din orbite GEO pentru detectarea posibilelor lansari ostile de rachete.

SES 4 este un satelit construit de firma Space Systems/Loral pe o platforma LS-1300. El va opera pentru aproximativ 15 ani, de la pozitia orbitala 338 grade est, 52 de transpondere in banda C si 72 de transpondere in banda Ku. La momentul actual SES New Skies are la aceasta pozitie satelitul NSS-7, dar odata ce SES 4 va trece de faza de teste si va fi operational, NSS-7 va fi mutat la alta pozitie si va prelua alte sarcini in flotilla companiei.
SES 4, in greutate de 6.1 tone, va deservi Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Vest, America de Nord si America de Sud. Satelitul este ideal pentru comunicatii mobile VSAT (terestre si maritime), servicii de distributie video, servicii guvernamentale securizate etc.
Platforma este una moderna printre altele beneficiaza de un sistem de propulsie ionica de tip R-4D-ce incorporeaza 4 motoare ionice SPT-100.


Space Systems/Loral, constructorul satelitului, cu sediul in Palo Alto, California, si-a inceput activitatea cu mai mult de 50 de ani in urma si de atunci a reusit sa construiasca mai mult de 220 de sateliti pentru clienti comerciali sau guvernamentali din intreaga lume : APT Satellite, AsiaSat, Asia Broadcast Satellite, DIRECTV, DISH Networks, EchoStar, Globalstar, Hisdesat, Hispasat, Hughes Network Systems, ICO, Intelsat, Japan's Ministry of Transport and Civil Aviation Bureau, the National Oceanic & Atmospheric Administration (NOAA), Optus (SingTel), SatMex, SES, Thaicom, Sirius XM Radio, Telesat, TerreStar Networks, ViaSat, WildBlue Communications sau XTAR.



Cine este insa beneficiarul acestui satelit?
SES World Skies este compusa din SES Americom si SES New Skies si detine printre altele SES Astra si SES Sirius in Europa.
Cu o flota de 41 de sateliti si avand 550 de clienti la nivel global, in peste 100 de tari, SES acopera 99.9% din teritoriul Pamantului si ofera servicii de televiziune (1200 de canale TV din care 85 HD), servicii de telecomunicatii, internet sau transfer de date securizate pentru organisme guvernamentale.

Credit ILS/SES