Primul satelit, Chang’e 1, a fost lansat in data de 24 octombrie 2007 la bordul unui lansator Long March3A. Timp de 16 luni a cartografiat suprafata lunara si a studiat capacitatea de ajustare a traiectoriei orbitale si gradele de libertate pe care si le poate permite o astfel de sonda in vecinatatea satelitului natural al Pamantului, lucru testat prin controlul de la distanta folosind 2 statii terestre: Qingdao si Kashi.
Pe data de 1 martie 2009 satelitul si-a incheiat misiunea prabusindu-se pe suprafata Lunii la 1.5 grade latitudine sudica si 52,36 grade longitudine estica.
Chang`e 2 a doua sonda a Chinei spre Luna, a fost o investitie de 134 milioane de dolari a programului spatial chinez. Initial a fost construita ca o platforma de rezerva pentru Chang`e 1 in caz ca aceasta ar fi esuat, dar ulterior partea de instrumentatie stiintifica a fost substantial imbunatatita.
Ea a fost lansata pe 1 octombrie 2010 la bordul unei rachete Long March 3C.
Chang`e 2 urma sa culeaga pentru un minim de 6 luni imagini de inalta rezolutie ale solului (1.5m-10m in functie de altitudine 15-100km, fata de 100m in cazul Chang`e 1 care zbura la 200 km altitudine) si sa pregateasca terenul pentru urmatoarea misiune Chang`e 3 care va zbura in 2013 (alegerea unor site-uri favorabile pentru coborarea unui robot lunar), si mai tarziu pentru misiunile cu echipaj uman.
Chang’e 2 este un satelit de 2480 kg dotat cu o noua camera HD stereo tip CCD. La bord se afla si doua spectroscoape in gama x si gamma care vor permite realizarea de investigatii cu privire la continutul si distributia unor elemente precum Al,Mg, Si, Ti etc in solul lunar.
Prin scanarea suprafetei Lunii cu ajutorul unui asa numit ‘Microwave Detector’ la frecventele de 3.0, 7.8, 19.35 si 37 GHz se pot colecta informatii suplimentare cu privire la proprietatile solului.
Sonda dispune deasemenea de detectori de particule solare si de ioni, care vor permite studiul influentei vantului solar la suprafata Lunii.
Pentru prima data, satelitul va aduce in prim plan folosirea comunicatiilor in banda X pentru misiuni ‘deep space’, tehnologie ce se intentioneaza sa fie folosita pe viitor si pentru alte misiuni spre Marte si Venus. Reteaua de sol va folosi in principal antenele din Kunming, Beijing si Urumqi (aflate sub tutela National Astronomical Observatories din China), dar un lucru interesant, va putea in egala masura sa comunice cu reteaua China Satellite Maritime Tracking &Control Department, ale carei nave Yuanwang 3,5 si 6 au instalate la bord sisteme de comanda si telemetrie compatibile.
In final, dupa o operare de 1 an si 5 luni intr-o orbita lunara -polara eliptica cu inaltimea variind intre 15 si 100 km si cu o perioada orbitala de 117 minute- si practic dupa aproape de 3 ori mai mult decat se estima initial, satelitul a fost transferat catre punctul Lagrange L2.
A ajuns acolo pe 25 august 2011 dupa o calatorie ce a durat 77 de zile, devenind astfel misiunea chineza cea mai indepartata de Pamant si primul satelit care realizeaza un transfer catre L2 direct dintr-o orbita lunara. CNSA (agentia spatiala chineza) va realiza de acolo, pana la sfarsitul anului 2012 o serie de teste de comunicatie si de mentinere stabila a traiectoriei, in urma carora se spera sa castige experienta in cazul operarii unui satelit in aceasta regiune in spatiu, extrem de interesanta pentru aplicatiile spatiale.
La momentul de fata doar NASA si ESA au experienta in operarea unor sateliti in aceasta regiune.
Articol explicativ asupra astronomiei si telescoapelor spatiale in infrarosuhttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111108094042Chang`e 3, al treilea satelit al seriei, este programat pentru lansare in 2013 la bordul unei rachete Long March 3B. Este un satelit de 3750 kg si va transporta un rover construit de Shanghai Aerospace System Engineering Institute. Acesta are o inaltime de 1.5 m, o greutate de 120 kg, este dotat cu 6 roti independente si va cara instrumente stiintifice de aproximativ 20 kg. Aselenizarea se va face cu ajutorul unor motoare speciale (parasuta nefiind o optiun in atmosfera extrem de rarefiata a Lunii). Cinci locuri de aselenizare au fost selectate dintre acestea cele mai mari sanse avandu-le bazinul Sinus iridum la 44 grade latitudine nordica. Daca va reusi sa aselenizeze, roverul lui Chang`e 3 va fi primul robot care va explora suprafata Lunii dupa o pauza de 37 de ani (ultima misiune de acest fel a fost misiunea sovietica Luna 24 in 1976).
Robotul este construit cu tehnologie moderna – energia generata cu ajutorul RTG (radioisotope thermoelectric generator) – ce ii va permite sa opereze indiferent de conditiile externe noapte/zi (pana la temperaturi de -170 Celsius), sa sape si sa analizeze automat mostrele de sol colectate, precum si sa realizeze transmisii video in timp real. Se asteapta ca el sa functioneze autonom pentru un minim de 3 luni, iar cu ajutorul sistemului de navigatie, al camerei pancromatice si a radarului va fi capabil sa urce sau sa evite obstacolele de sol.
Credit: Shanghai Aerospace System Engineering Institute
Punctul al treilea al programului chinez ce vizeaza explorarea lunii – respectiv misiunea de colectare a mostrelor lunare ce se va intoarce inapoi pe Terra- nu ar trebui sa se desfasoare mai devreme de 2017.
Pentru acest al treilea obiectiv CNSA va incepe constructia unui centru dedicat studiului rocilor colectate de pe Luna, ceva asemanator centrului realizat de americani pentru programele sale lunare.
Punctul final al programului de explorare lunara va include misiuni cu echipaj uman.
Pe termen si mai lung, in trendul international lansat recent, atentia agentiei spatiale chineze se va muta spre Marte, fiind in plan explorarea planetei mai intai prin probe trimise intre 2014-2033 si mai apoi o calatorie cu echipaj uman undeva intre 2040-2060.
In paralel se vor intensifica eforturile pentru dezvoltarea unei serii de laboratoare spatiale proprii (primul Tiangong a fost deja lansat) si pentru imbunatatirea programului Shenzhou care urmeaza sa creeze premizele pentru un asa numit taxi spatial. Accentul este pus in special pe capacitatea acestui vehicul de a realiza in mod sistematic zboruri cu echipaj uman. Astronautii vor putea asadar sa revina periodic la bordul laboratorului spatial, sa il inspecteze, sa colecteze datele acumulate la bord si sa efectueze alte experimente.
Separat de acest program, China considera pe termen lung (2020) si un laborator spatial mai mare si mai performant (in jur de 20-25 tone) inspirat din laboratorul rus Mir.
In paralel cu cele doua directii amintite mai devreme (dezvoltarea de noi sateliti si dezvoltarea unui program de zbor uman) ramane problema de baza a extinderii progresive a capacitatii de lansare pentru a avea logistica necesara unor astfel de proiecte.
Momentan China mizeaza doar pe capacitatea lansatorului sau LongMarch (ajuns acum la seria 4) si pe viitoarea serie 5 care ar trebui sa mareasca masa lansata pe orbita pana la 25000kg pentru o orbita joasa si 14000kg pentru o orbita geostationara (in configuratia cea mai puternica).
Programul spatial chinez este momentan in plina expansiune, beneficiind de finantare din ce in ce mai mare pentru a putea asigura aceasta diversitate de activitati ce au in final drept scop stabilirea unei independente tehnologice. Trebuie sa spunem ca anul trecut China a reusit pentru prima data in istorie depasirea numarului de lansari americane dupa ce la sfarsitul lui decembrie realiza un record absolut al tarii cu 19 zboruri in 2011 (din care 18 cu succes).
China 'bate' numarul de lansari americane din 2011http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111227023656credit CNSA