Pe 18 august 2011 Rusia a trimis spre orbita la bordul unui lansator Proton M Breeze M cea mai noua platforma de telecomunicatii Ekspress. Noul satelit Express AM4 cantarea 5775 kg si fusese construit in cooperare de Khrunichev Space Center si EADS Astrium pe o arhitectura de tip Eurostar 3000.

El trebuia sa intre in flota Russian Satellite Communications Company (RSCC) ce mai numara alti 11 sateliti de telecomunicatie si sa opereze de la slotul orbital 80 grade est, pentru aproximativ 15 ani, 30 de transpondere in banda C, 28 de transpondere in banda Ku, 2 transpondere in banda Ka si 3 transpondere in banda L.

Racheta folosita pentru lansare-Proton M Breeze M- avea o lungime de 58 m si cantarea 705 tone in configuratie nominala. Era echipata cu trei trepte motoare si un sistem de ‘boostere’, cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1 si 7.4 m. Acestora li se adauga sistemul aditional Breeze M care dezvolta o forta suplimentara de pana la 20 kN si care este echipat cu un sistem de stabilizare triaxiala, un sistem de navigatie si un calculator de bord, fiind direct raspunzator de calitatea injectiei orbitale a transportului. In cazul acestuia, cantitatea de combustibil incarcata depinde de specificul misiunii si este variata pentru a optimiza performanta zborului.

Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 276 care furnizeaza un total de 11 MN. Treapta a doua este alimentata de 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 furnizand o forta totala de 2.4 MN. Treapta a treia este propulsata de un motor de tip RD 213 cu forta de tractiune 583 kN, iar controlul si dirijarea zborului sunt realizate cu un sistem de avionica triplu redundant care comanda un motor de 31 kN cu 4 ajutaje. In aceasta echipare racheta este capabila sa inscrie intr-o orbita de transfer geostationara o masa de pana la 6360 kg.

Istoric vorbind, racheta Proton, initial purtand indicativul UR500 si-a facut debutul intr-un zbor pe 16 iulie 1965. De atunci a reusit sa efectueze zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si Cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi, si nu in ultimul rand a transportat sateliti militari si comerciali pe orbita (zborurile comerciale au inceput pe 9 aprilie 1996 cu satelitul Astra 1F).

Din pacate lansarea lui Express AM4 a fost una esuata, statiile de sol pierzand contactul cu racheta in timpul ascensiunii, dupa cea de a patra activare a modulului de control orbital Breeze M (in total un numar de 5 activari ar fi trebuit sa aiba loc pentru acest zbor).


Satelitul, care a primit identificatorul 37798,  a fost lasat intr-o orbita intermediara, 656 km x 20355 km x 51.1 grade, din care nu a mai putut fi manevrat pentru a atinge pozitia operationala dorita. Timp de cateva luni el a fost expus radiatiilor din spatiu care au afectat o parte din echipamentele de bord.
De curand, convinsa ca satelitul nu mai poate fi recuperat, agentia spatiala rusa a fost pusa in fata luarii unei decizii clare cu privire la viitorul misiunii.
Compania americana Polar Broadband Systems Ltd  a venit cu propunerea de repozitionare a satelitului in asa fel incat el sa poata fi folosit ca releu de telecomunicatie timp de 14-16 ore pe zi pentru cercetatorii aflati la baza arctica Amundsen-Scott din apropierea polului sud.
Desi aceasta propunere este una interesanta, din punct de vedere economic insa pare mult mai convenabil pentru partea rusa sa declare satelitul complet pierdut si neutilizabil si sa incaseze polita de asigurare incheiata inaintea lansarii, o polita in valoare de 270 milioane de euro. Ea ar putea acoperi cheltuielile cu fabricarea satelitului inlocuitor Express AM4R ce a fost deja comandat companiei Astrium si urmeaza sa fie livrat in a doua parte a anului 2013.

Inginerii rusi au facut public deja un prim plan de actiune. Acesta include o serie de manevre orbitale care ar trebui sa scada altitudinea satelitului in asa fel incat sa se ajunga la o reintrare controlata si ardere in atmosfera in perioada 20-26 martie.
Resturile satelitului care vor supravietui trecerii prin atmosfera ar trebui sa se prabuseasca in Oceanul Pacific si nu ar constitui o amenintare activa pentru populatie.
Trebuie subliniat inca o data ca aceasta ar fi o reintrare controlata si nu ar trebui sa aduca nici un fel de amenintari pentru factorul uman (cu atat mai mult cu cat in ultimele luni au fost mai multe cazuri de reintrari atmosferice- UARS, Rosat sau Phobos-Grunt, fiecare din acesti sateliti fiind intens mediatizati in presa, care a si speculat de multe ori pe seama pericolului acestor fenomene).