Relatam in cel mai nou articol SpaceAlliance, pe 1 iunie 2012, despre lansarea satelitului comercial Intelsat 19 la bordul lansatorului Zenit 3SLB de pe platforma Odyssey ancorata in Oceanul Pacific, o platforma operata de compania SeaLaunch.
Satelitul, construit de Space System/Loral pe o platforma 1300 E, al 36-lea realizat in parteneriat de companiile Space System/Loral si Intelsat , fusese plasat cu succes, dupa un zbor de aproximativ o ora, intr-o orbita GTO 870 km x 35636 km x 0 grade inclinatie.
SeaLaunch face prima lansare din 2012http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120601060050Separarea, undeva deasupra coastei de est a Africii, fusese confirmata de telemetrie si lucrurile pareau sa decurga conform scenariului clasic post- lansare: satelitul urma sa isi deschida panourile solare pentru alimentare, sistemele urmau sa fie setate de comenzile trimise de la sol si dupa primele verificari satelitul urma sa fie manevrat cu ajutorul motoarelor orbitale pentru a il aduce in pozitia finala la slotul orbital 166 de grade est, unde urma sa inlocuiasca mai vechiul Intelsat 8.
Din pacate, dupa primele contacte de sol a fost clar ca satelitul avea o problema majora. Doar unul din panourile solare s-a desfacut corect si s-a aliniat dupa Soare. Celalalt, in ciuda eforturilor inginerilor, nu a putut fi desfacut, lasand practic satelitul cu jumatate din capacitatea de generare a energiei electrice-o defectiune majora pentru un satelit de telecomunicatie care este echipat cu transpondere, mari consumatoare de energie (in cazul de fata vorbim despre 34 de transpondere in banda Ku si 24 de transpondere in banda C).
Deocamdata echipa tehnica nu a gasit o solutie la aceasta problema, dar exista doua ipoteze de lucru, ambele cu risc mare pentru lansarile viitoare, daca se dovedeste ca sunt repetabile: una include lansatorul si capsula protectoare a satelitului, iar cea de a doua mecanismul de actionare a panourilor solare. Intr-un comunicat emis dupa lansare Intelsat a recunoscut defectiunea si a anuntat ca s-a constituit o echipa comuna Intelsat-Boeing-SS/L-SeaLaunch care a cules datele existente pana acum si care incearca sa stabileasca o corelatie intre ele si defectiune.
Cum spuneam mai sus exista doua ipoteze de lucru si un singur factor cert: la secunda 72 in timpul ascensiunii, senzorii de presiune si microfoanele montate in interiorul capsulei de protectie, au inregistrat o anomalie. Cam la acelasi moment in timp, in trecut, un alt satelit care nu a reusit sa desfaca ambele panouri solare, Telstar 14 a inregistrat aceeasi semnatura in telemetrie. Ar putea fi deci vorba despre ceva sistematic- o vibratie/presiune indusa in capsula de protectie care sa fi cauzat o ruptura la unul din sistemele satelitului. T0+72 este practic foarte aproape de momentul de presiune dinamica maxima (T0+67 secunde in zborul rachetei Zenit 3SL) si deci scenariul acesta pare plauzibil.
Racheta lansatoare Zenit 3SL este construita ca o colaborare intre restul partenerilor concernului: primele doua trepte sunt furnizate de compania ucraineana (un motor RD171 in treapta intai, motoare RD120 si RD8 pentru treapta a doua), treapta a treia Block DM-SL (avand un motor RD58M) este fabricata de compania ruseasca, iar Boeing se ocupa de capsula protectoare si in general de echipamentul de integrare a incarcaturii la bordul rachetei.
Este o racheta de 59.59 m lungime si 4.15 m diametru maxim, alimentata cu un mix de kerosene si oxigen lichid, capabila sa transporte o masa de pana la 6 tone intr-o orbita GTO (orbita de transfer geostationara).
Platforma 1300 a fost introdusa de compania SS/L din Palo Alto, California, la mijlocul anilor 80, in ideea unei constructii modulare care sa permita adaptarea usoara la diverse scenarii de lucru pentru platforme comerciale de telecomunicatie si nu numai.
In decursul timpului au existat mai multe versiuni (1300E, 1300HL, 1300S, 1300X) cu puteri ce variau intre 5 si 25 kW, un numar de transpondere intre 12 si 150 si greutati intre 5.5 si 6.7 tone.
O parte din mecanismele folosite pe platforma LS 1300 (printre ele mecanismul de rotatie si cel de desfacere a panourilor solare) sunt furnizate defirma Moog Inc. Un catalog detaliat cu produsele lor si caracteristicile tehnice mai jos:
LINK
Ca sa ne facem o idee din punct de vedere statistic, trebuie sa spunem ca in istoria platformei LS 1300 s-au inregistrat un total de 11 anomalii:
-Echostar 5 care a suferit defectiuni la rotile de reactie
-Echostar 6 care a suferit defectiuni la motoarele de la bord
-Telstar 14 ale carui panouri solare nu s-au desfacut dupa lansare
-Telstar 14R deasemenea defectiuni la mecanismul de desfacere a panourilor solare
-Goes 9 (un satelit NOAA)cu defectiuni la rotile de reactie
-Pas 6 al carui sistem de generare a energiei electrice s-a defectat complet
-Pas 7 care a inregistrat o scadere cu 25% a puterii generate
-Intelsat 7 a carui putere generata a scazut deasemenea, mult mai repede decat era asteptat
-Galaxy 26 (Telstar 6) cu defectiuni la procesorul de bord
-Galaxy 27 (Telstar 7) cu defectiuni la mai multe sisteme electronice
-DirecTV 6 ale carui echipamente electronice au fost afectate de o furtuna solara in 1997 ; printre ele 3 transpondere si unul din panourile solare
-Intelsat 19 – ultimul din seria de anomalii
Cea de a doua ipoteza de lucru pune in discutie o defectiune la sistemul de desfacere a panourilor solare. Pentru corectitudine, trebuie spus ca dupa Telstar 14, au mai fost doi sateliti (Telstar 14R si SES4, ambii construiti pe platforma LS-1300) care au prezentat aceeasi defectiune la panourile solare dar care au fost lansati insa de rachete Proton. Pentru Telstar 14R nu s-a mai putut face nimic, dar inginerii care au operat SES 4 au reusit in final, dupa multe eforturi sa desfaca si cel de al doilea panou solar.
Lansare SES 4http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120218105352 Din aceasta cauza, momentan, toti operatorii care au sateliti construiti pe platforma LS-1300 au ordonat teste suplimentare la acest sistem.
Spre exemplu Echostar 17 construit deasemenea pe platforma LS-1300 si care va fi co-pasager cu MSG 3 in zborul Ariane 5 ECA V 207. Acest zbor, ce trebuia sa aiba loc la inceputul lunii iunie a fost amanat de mai multe ori si chiar data actuala de lansare-29 iunie- pare nesigura in lumina defectiunilor gasite la Intelsat 19. Teste amanuntite se desfasoara in acest moment la satelit si ne putem astepta la o intarziere de lunga durata.
Deasemenea, SS/L a livrat la sfarsitul lunii mai cea mai noua platforma LS-1300, satelitul SES 5 (Astra 4B) catre operatorul SES Astra. Desi programat initial sa zboare la bordul rachetei Zenit, el va fi in final lansat de o racheta Proton M Breeze M din Kazahstan. In lumina ultimelor evenimente, SES Astra a ordonat la randul ei anchete amanuntite la panourile solare ale satelitului.
Un alt satelit pus in ‘stand-by’ este Sirius FM6 al operatorului Sirius Satellite Radio care trebuia sa fie lansat la inceputul anului (luna martie), dar care a fost amanat pe termen nedeterminat, pentru o noua campanie de teste.
Putem da insa si un contraexemplu, satelitul Nimiq 6 al canadienilor de la Telesat, care in ciuda ingrijorarilor existente in piata, au ales la jumatatea lunii mai sa riste si sa lanseze satelitul lor inainte de finalizarea anchetei.
Compania canadiana Telesat isi mareste flota cu inca un satelit de telecomunicatiihttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120527095122Ramane de vazut care vor fi concluziile anchetei si noi vom urmari de aproape acest subiect. Pana atunci insa cert este faptul ca problemele platformei LS-1300 afecteaza in cascada programul lansarilor comerciale din 2012 si implicit cauzeaza pierderi financiare operatorilor care au sateliti pe lista de asteptare.