Programul spatial rusesc trece din nou printr-un moment critic si se afla pe agenda investigatiilor guvernamentale, dupa ce la inceputul lunii august, o racheta Proton Breeze M a subperformat, nereusind sa inscrie intr-o orbita geostationara incarcatura de bord compusa din doi sateliti de telecomunicatie construiti in Rusia.
Pe 6 august, in urma slabei injectii orbitale, satelitii Telkom 3 (1.6 tone, 42 de transpondere, construit de ISS-Reshetnev si Thales Alenia Space pentru operatorul indonezian PT Telekomunikasi Indonesia Tbk) si Ekspress MD2 (1.4 tone, 9 transpondere, construit de Khrunichev State Research and Production Space Center si aceeasi Thales Alenia Space) au ramas in orbite intermediare (265 km x 5017 km x 49 grade inclinatie), fara posibilitatea de a fi transferati catre pozitii GEO si au fost declarati ulterior neutilizabili.
Problema a fost la modulul auxiliar de propulsie Breeze M, care a intrerupt cea de a treia activare pentru care fusese programat, dupa doar 7 secunde, fata de 18 minute cat ar fi trebuit sa dureze.
Utlimul zbor reusit de lansatorul Proton data de pe 25 martie anul curent, un zbor in urma caruia satelitul SES 5 al celor de la SES Astra ajunsese pe orbita Pamantului. Spre deosebire de zborul din 6 august insa, acela fusese unul comercial - sub operarea companiei americane ILS (International Launch Services) si nu a oficialilor rusi.
Intelsat plaseaza pe orbita un nou satelit de telecomunicatiehttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120330064912Proton M este o racheta cu vechi state de zbor (debut in iulie 1965, folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si Cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi, si nu in ultimul rand a transportat sateliti militari si comerciali pe orbita) - o racheta care cantareste 705 tone si are o lungime de 58 m.
Versiunea Breeze M vine echipata cu trei trepte motoare si un sistem de ‘boostere’, cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1 si 7.4 m. Sistemul Breeze M este adaugat ansamblului racheta, el dezvoltand o forta suplimentara de pana la 20 kN si fiind echipat cu un sistem de stabilizare triaxiala, un sistem de navigatie si un calculator de bord. El asigura practic calitatea injectiei orbitale a transportului.
Performanta zborului poate fi optimizata prin adaptarea cantitatii de combustibil la specificul misiunii.
Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 276 care furnizeaza un total de 11 MN. Treapta a doua este alimentata de 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 furnizand o forta totala de 2.4 MN. Treapta a treia este propulsata de un motor de tip RD 213 cu forta de tractiune 583 kN, iar controlul si dirijarea zborului sunt realizate cu un sistem de avionica triplu redundant care comanda un motor de 31 kN cu 4 ajutaje. In aceasta echipare racheta este capabila sa inscrie intr-o orbita de transfer geostationara o masa de pana la 6360 kg.
Dupa doua decade foarte grele din punct de vedere financiar, atunci cand de multe ori fondurile alocate au fost unele de subzistenta, domeniul aerospatial a revenit pe lista prioritatilor pe termen lung ale autoritatilor de la Moscova . Tandemul Putin-Medvedev vede, pe buna dreptate de altfel, domeniul aerospatial ca o chestiune strategica pentru asigurarea independentei tehnologice a tarii si a sustinerii intereselor sale, inclusiv militare.
Ca parte a acestei noi reorientari, s-au investit sume considerabile de bani pentru modernizarea vechilor sisteme mostenite din timpul URSS sau pentru construirea unora noi, insa initiativa este oarecum tardiva pentru ca aerospatialul rus pare in plina criza, confirmand in ultimul timp speculatiile care au fost facute in presa locala privind impactul subfinantarii programului spatial rus dupa destramarea URSS - mergand de la salariile mici demotivante pentru specialisti, imbatranirea si reducerea competentei personalului, scaderea constanta a reglementarilor tehnice, managementul defectuos si coruptia care s-au acumulat in acest domeniu.
Ca sa rezolve aceste probleme, guvernul rus a facut restructurari importante la varful industriei spatiale ruse si a reinceput sa aloce bani pentru dezvoltarea de noi sateliti sau pentru finalizarea programelor deja incepute (cum este spre exemplu programul de navigatie Glonass).
Nu trebuie sa uitam nici cooperarea in programe comerciale ce folosesc lansatoare rusesti, acolo unde Rusia a avut o politica foarte activa reusind sa atraga finantari suplimentare.
Cresterea constanta a finantarii in acest domeniu de varf poate deveni cheia traversarii cu succes a unei perioade de criza economica pe plan international si sub aceste auspicii guvernul de la Moscova mizeaza pe o revenire spectaculoasa din punct de vedere tehnologic a Rusiei.
Pentru moment insa, redobandirea gloriei de odinioara pare departe, pentru ca ceea ce se omite in aceasta ecuatie este ca un program spatial se construieste in timp, prin pasi progresivi care iti asigura accesul la tehnologii noi. Managementul rus pare sa uite ca in domeniul aerospatial banii sunt doar o mica fateta a problemei, iar succesul este adus in primul si in primul rand de nivelul de expertiza al specialistilor, acolo unde Rusia a pierdut foarte mult in ultimii ani, asa cum atrageam atentia mai devreme. Expertiza nu va putea fi refacuta decat printr-un program coerent pe termen lung.
Pana atunci insa, in ochii publicului larg, cel care citeste stirile asa cum sunt prezentate in media, vor ramane cele 7 accidente care au costat Rusia 10 sateliti.
In decembrie 2010 trei sateliti Glonass au fost distrusi la lansare:
Pierderea a 3 sateliti Glonasshttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20101206123014In februarie 2011 satelitul GEO-IK2 1 nu a mai ajuns pe orbita:
Pierderea satelitului GEO-IK2 1http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110202094819Pe 18 august 2011 Rusia a pierdut satelitul Express AM4:
Rusia reia lansarile spatiale dupa accidentele din augusthttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110922024515Pe 24 august 2011 a avut loc un accident mult mai grav prin consecintele sale international - prima pierdere a unui cargo Progress-M de la intrarea sa in operare in anul 1978.
Atunci treapta a treia a lansatorului Soyuz s-a oprit prematur, iar cargoul Progress M-12M (incarcatura rachetei) a ramas atasat, reintrand ulterior in atmosfera impreuna cu ansamblul racheta si prabusindu-se intr-o zona nelocuita a Rusiei.
Rezultatele anchetei au indicat ca a fost vorba de o greseala individuala a personalului care a asigurat asamblarea si pregatirea de zbor, greseala ce putea fi evitata daca existau proceduri de lucru si conditii de siguranta mai bune in timpul asamblarii (spre exemplu inregistrarea video a tuturor etapelor de lucru).
Accidentul a pus sub semnul intrebarii nivelul de siguranta pe care il ofera zborurilor cu echipaj uman ultimul mijloc de transport ramas la dispozitia participantilor in proiectul ISS dupa retragerea din activitate a navetei spatiale americane si a tinut la sol, pana la definitivarea investigatiilor, toate expeditiile programate pentru statia spatiala internationala.
La inceputul lunii noiembrie 2011 misiunea Phobos-Grunt a ramas captiva intr-o orbita in apropierea Pamantului, dupa o lansare reusita in prima sa parte (separarea de racheta purtatoare Zenit), dar dezastroasa in partea a doua (cand satelitul trebuia sa scape de atractia gravitatiei terestre si sa fie inscris intr-o traiectorie de transfer interplanetara).
Phobos-Grunt era o misiune cu obiective extrem de ambitioase- de a ajunge pe satelitul natural al lui Marte, de a colecta mostre de sol si de a le intoarce inapoi pe Pamant.
Phobos-Grunt- cenusa sau diamant? (partea 1)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111125084959Phobos-Grunt- cenusa sau diamant? (partea 2)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111208063619Phobos-Grunt- cenusa sau diamant? (partea 3)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120106085306Phobos-Grunt- cenusa sau diamant? (partea 4)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120113083316Pe 23 decembrie 2011 o alta racheta Soyuz 2-1b esua in misiunea sa de a plasa pe orbita satelitul Meridian 5:
Rusia este lovita de o noua criza spatialahttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111229023115Privind la ultima decada vedem ca programul spatial rusesc ramane totusi puternic pe segmentele sale traditionale de lucru acolo unde sistemele desi sunt vechi continua sa functioneze bine.
Cel mai important dintre aceste segmente este rata de lansari anuale, care s-a situat la o valoare aproximativ constanta, cu exceptia ultimilor 3 ani cand, pe fondul presiunii exercitate de factorul politic, a crescut semnificativ. Poate si aceasta presiune suplimentara sa fie cauza recentelor accidente (posibil ca infrastructura de integrare a rachetelor sa nu se ridice totusi la nivelul planurilor de management).
In 2011, un total de 35 de rachete de provenienta ruseasca au fost folosite, dar numai o parte au zburat sub drapel rus (celelalte fiind operate de companii comerciale sau terte parti). Cele mai multe dintre ele au fost de tip Soyuz. Pe termen lung Soyuz a pastrat o rata de esec de 2-3%, iar accidentele din 2011 se incadreaza in acest trend statistic, deci unii le pot considera ca ‘normale’.
Un alt segment care merge bine (sigur in urma investitiilor masive de care aminteam) este cel al navigatiei prin satelit acolo unde Rusia este foarte aproape de a reface acoperirea globala (24 de sateliti activi) pe care a avut-o la inceputurile sistemului Glonass (anii 90).
Sistemul Glonass (“Globalnaya Navigationnaya Sputnikovaya Sistema” sau “Global Orbiting Navigation Satellite System”) a debutat in septembrie 1993 cu un grup de 12 sateliti si a ajuns la numarul proiectat de 24 de sateliti pentru o acoperire globala, in decembrie 1995. Mai tarziu, din cauza problemelor financiare din acea perioada si datorita lipsei unor noi investitii, o parte din sateliti au fost retrasi din activitate, fara a fi inlocuiti.
La sfarsitul lui 2011 Rusia plasa insa pe orbita al 32-lea satelit de navigatie Glonass, egaland in felul acesta, cel putin formal concurentul sau direct- sistemul american GPS (spre deosebire de cei 32 de sateliti activi GPS, o buna parte din satelitii Glonass nu sunt operationali -o parte sunt in teste, iar altii in revizie- astfel ca numarul celor utili este de doar 23).
Totusi, chiar si aici, datorita dificultatilor tehnice intampinate, Rusia nu a putut trece la platformele noi de tip Glonass K (un singur satelit a fost lansat pe orbita dar nu a trecut testele), fiind nevoita sa ramana la vechile platforme Glonass M.
Rusia egaleaza formal Statele Unite la numarul de sateliti de navigatiehttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111205070018Tot bine merge si participarea ruseasca la programul ISS, acolo unde misiunile rusesti asigura aprovizionarea regulata a statiei spatiale si schimbarea echipajului de bord. Rusia are o lunga traditie in privinta statiilor spatiale, iar ISS s-a dovedit o cooperare benefica pentru aerospatialul rus.
Programele cu adevarat noi stagneaza insa (se investeste foarte putin in tehnologie noua), iar cele deja incepute sufera amanari importante.
Racheta Angara este in continuare doar la stadiul de proiect, iar cosmodromul Svobodnyy nu va fi nici el deschis prea curand.
Reintoarcerea la programele interplanetare pare un vis nerealizabil in situatia actuala, cel mai bun exemplu in acest fel fiind Phobos-Grunt- satelitul care trebuia sa aduca Rusia inapoi in misiunile interplanetare dupa o inactivitate de 20 de ani (ultima misiune martiana ruseasca fusese Mars 96, iar ultima misiune interplanetara de succes fusese a doua proba lansata in 1988 in programul Phobos).
Din pacate, cu Phobos-Grunt s-a confirmat inca o data recordul absolut negativ in privinta misiunilor rusesti spre Marte – din cele 20 de probe lansate anterior toate au esuat, dar lumea intreaga a urmarit cu interes eforturile inginerilor de a salva misiunea.
La randul lor programele militare (fie ca vorbim de sateliti de spionaj sau de telecomunicatie pentru armata rusa) sufera de pe urma aceleiasi vechi infrastructuri. Rusia nu a mai reusit sa dezvolte sateliti de generatie noua si este nevoita sa lanseze aceleasi vechi platforme proiectate in anii 80, cu toate inconvenientele care apar din acest lucru (durata redusa de viata, performante medii, dificil de operat etc).
Toate acestea probleme au fost punctate foarte bine de expertii rusi pe fondul unor aspecte grave de coruptie –spre exemplu in cazul accidentului lui GEO-IK2 ancheta oficiala a descoperit ca asigurarea incarcaturii fusese facuta de catre Sputnik Insurance Center in al carei consiliu de administratie se regaseau fiii actualului si fostului sef al agentiei spatiale ruse Roskosmos, iar contractul incheiat periclita interesele agentiei spatiale ruse.
Timpul va dovedi daca Rusia va reusi sau nu sa rezolve toate aceste probleme si daca programul sau spatial va mai fi capabil sa atinga nivelul de dinainte de destramarea blocului estic, momentul sau de glorie.
credit Roskosmos