NOAA-“National Oceanic and Atmospheric Administration” a pierdut pentru moment serviciile de date furnizate de instrumentele de la bordul satelitului Goes 13, lucru vizibil si pentru utilizatorii site-ului de specialitate spaceweather.com.
Goes N (sau Goes 13) era primul satelit construit in programul “Geostationary Operational Environmental Satellites”, un program initiat de centrul de zbor Goddard in numele NOAA si al carui contractor principal a fost desemnat Boeing Satellite Systems.
Era vorba de doi sateliti (GOES N si GOES O aveau un contract ferm), cu posibilitatea extinderii la patru (GOES P si GOES Q fiind optionali).
Goes 13 a fost construit de Boeing pe platforma BSS-601 si a fost lansat pe 24 mai 2006 din Cape Canaveral la bordul unei rachete Delta 4.
El trebuia sa imbunatateasca procesul de localizare a furtunilor si fenomenelor meteo extreme in speranta ca se va eficientiza sistemul de alerta si evacuare a populatiei din zonele ce urmeaza a fi afectate de calamitati.
Intre timp NOAA a mai lansat alti 2 sateliti din acelasi program- Goes O sau Goes 14 pe 27 iunie 2009 si Goes P sau Goes 15 pe 4 martie 2010.
Cititi si articolul nostru mai vechi
'Racheta Delta 4 lanseaza un nou satelit GOES'http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=201003051053Goes 13 este un satelit cu greutatea de 3133 kg si dimensiunile 3.37 m (lungimea) x 2.25 m (latimea). Este propulsat de un motor de corectie orbitala ce genereaza 490 N si 12 motoare de corectie a pozitiei in zbor ce dezvolta fiecare 9.25 N. Toate folosesc drept combustibil monomethylhydrazine (MMH) – in total la bord sunt stocate 1671 kg de hidrazina-si drept oxidant nitrogen tetroxide (NTO).
Sistemul de determinare si control al orbitei si orientarii satelitului, de tip triaxial, este completat de asa numitele ‘reaction wheels’ sau roti volante, camere stelare pentru determinarea inertiala a pozitiei in spatiu a satelitului, un asa numit ‘hemispherical inertial reference unit’ (HIRU), giroscoape, senzori solari si senzori pentru determinarea pozitiei Pamantului. Controlul termic este asigurat in ambele directii- pasiv prin constructia folosind multiple straturi izolatoare si activ prin termistori alimentati de la circuitul electric al satelitului si radiatoare termice.
Energia electrica este generata de un panou solar cu un minim de 2.3 kW, construit in tehnologie Ga-As, iar surplusul este mai departe stocat intr-un sistem de baterii Ni-H2 compus din 24 de celule cu o capacitate de 123Ah.
La bord sunt instalate 4 experimente stiintifice: IMAGER (Imager), SEM (Space Environment Monitor), SOUNDER (Sounder) si SXI (Solar X-Ray Imager).
Goes 13 a fost instalatdupa lansare la slotul orbital 75 de grade vest. O vreme a functionat in paralel cu vechea platforma Goes 12, iar mai apoi, dupa retragerea din activitate a acestuia, a preluat complet serviciile NOAA la aceasta locatie.
In anul 2006 o furtuna solara de clasa X9 i-a afectat iremediabil senzorul SXI (Solar X-ray imager), iar mai apoi SEM a suferit la randul sau o defectiune. Pana de curand celelalte doua sisteme au continuat insa sa functioneze corect.
Incepand cu 12 septembrie 2012 imaginile furnizate de satelit au fost unele de calitate inferioara, in care claritatea a scazut si se observa practic foarte multa blurare. In mod surprinzator pentru ca satelitul este la jumatate din durata de viata proiectata, iar avionica instalata pe platforma de baza este in stare buna.
Pe data de 24 septembrie echipa care se ocupa de operarea satelitului a decis sa opreasca instrumentele IMAGER si SOUNDER pentru a gasi explicatia acestui fenomen si pentru a incerca o rezolvare.
Pentru scurt timp serviciile furnizate de Goes 13 au fost preluate de Goes 15 si completate cu imagini obtinute de la satelitii polari ai NOAA. Cum Goes 15 nu are un unghi de observatie foarte potrivit (este amplasat la slotul 135 de grade vest), s-a decis mutarea, pana la noi instructiuni, a satelitului Goes 14 de la pozitia 105 grade vest la 75 de grade vest.
Credit NOAA