Discutam acum cateva zile, in articolul publicat de site-ul nostru, despre atmosfera incordata din Asia de est dupa decembrie 2012, cand, Coreea de Nord ignorand complet rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU care interzicea activitatiile spatiale ale regimului de la Phenian, reusea sa plaseze pe orbita primul sau satelit.

Spuneam atunci ca Japonia si Coreea de Sud, vecini in zona, sunt cu siguranta interesati si ingrijorati deopotriva de progresul vizibil al regimului nord-coreean, care a reusit sa intre intr-un club restrans al tarilor capabile sa isi construiasca si sa isi lanseze singure satelitii: URSS (prima tara care a lansat un satelit in spatiu) si apoi dupa destramarea ei Rusia si Ucraina, mostenitoarele arsenalului de rachete sovietice, SUA, Franta (de a carei experienta beneficiaza astazi intreaga Europa prin programele Arianespace), Japonia, China, Marea Britanie, India, Israel, Iran.
In discutie este desigur capabilitatea nord-coreenilor de a deriva din aceste aplicatii spatiale cu caracter civil, unele militare, spre exemplu dezvoltarea de rachete balistice cu raza lunga de actiune 8000-12000km care ar putea fi o amenintare nu numai pentru regiune dar si pentru alte continente.

Coreea de Nord reuseste pentru prima data lansarea unui satelit
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121215144039

Raspunsul la actiunea nord-coreeana a fost prompt, pe 27 ianuarie Japonia lansa doi noi sateliti de spionaj din sistemul sau IGS-Information Gathering Satellite, destinat culegerii de informatii despre activitatiile militare ale Coreei de Nord, un program demarat de Tokio dupa 30 august 1998 cand o racheta intercontinentala Taepodong-1 a zburat intr-un test deasupra Japoniei si s-a prabusit in Oceanul Pacific la circa 200 de km distanta de teritoriul nipon.
Satelitii japonezi lansati acum cateva zile acopera ambele spectre -radar si optic- completandu-se reciproc si furnizand date indiferent de conditiile meteo (nori sau vizibilitate buna) sau de luminozitate (noapte sau zi).

Atmosfera incordata in Asia de est: o noua pereche de sateliti de spionaj japonezi plasati pe orbita
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130127121442

Aminteam atunci si de Coreea de Sud care incearca de ceva vreme sa plaseze un satelit pe orbita. A treia incercare pentru KARI (Korea Aerospace Research Institute), agentia spatiala sud-coreeana a venit pe 30 ianuarie 2013 si a fost reusita de aceasta data.
Coreea de Sud devine astfel a 11-a tara din lume care are propriul lansator.

Lansarea a avut loc la ora 07:00 GMT de la baza spatiala Naro Space Center din insula Oenaro situatata in sud-vestul peninsulei coreene, la 480 km de Seoul si s-a terminat 9 minute mai tarziu cand micul satelit STSAT 2C a fost plasat intr-o orbita LEO eliptica cu caracteristicile 300 km x 1500 km x 80 grade (perioada orbitala 103 minute). Doua contacte succesive de 14, respectiv 15 minute cu centrul de comanda Satellite Technology Research Center din Daejeon au confirmat ca satelitul este in regula dupa lansare.
STSAT-2C  sau ‘Science and Technology Satellite-2’ este al treilea satelit construit de KAIST (Korea Advanced Institute of Science and Technology) si a costat 1.85 milioane de dolari.

LINK

STSAT-2C  este un satelit experimental in greutate de 100kg, cu dimensiunile 1 m x 1 m x 1.5 m, care intentioneaza sa efectueze pentru aproximativ un an (durata estimata de viata), mai multe tipuri de masuratori : Langmuir experiment (inspirit de castigatorul premiului Nobel Irving Langmuir)- va masura temperatura si densitatea de electroni in jurul satelitului, the Space Radiation Effects Monitor (SREM)-va monitoriza conditiile din spatiu in apropierea Pamantului si SLR (Satellite Laser Ranging)-va efectua masuratori ale distantei dintre statia de sol si satelitul aflat pe orbita. Deasemenea, mai multe dispozitive, care vor echipa viitorii sateliti sud-coreeni, au fost montate pentru a fi testate: Reaction Wheel Assembly (RWA), IR Sensor (IRS) sau Femto second Laser Oscillator (FSO).

Acest zbor era programat initial pentru octombrie 2012 insa problemele tehnice l-au amanat de mai multe ori- prima data a fost vorba de o scurgere de combustibil intre treapta intai si echipamentul auxiliar al turnului de lansare, iar a doua oara de un mecanism de control al zborului.
Alte doua lansari avusesera loc pana acum: in august 2009 si in iunie 2010, ambele esecuri.




Agentia spatiala sud-coreeana Korea Aerospace Research Institute a avut un buget de 320 milioane de dolari in 2010 si de 240 milioane de dolari in 2011.
Trebuie mentionat ca incepand cu anul 1992 Coreea de Sud a lansat 11 sateliti in spatiu dar toti de pe teritorii straine, folosind rachetele altor operatori. Tot in aceeasi perioada Coreea de Sud a inceput constructia unor rachete experimentale KSR1 si KSR2 alimentate cu combustibil solid si mai tarziu in 2002 a rachetei KSR3 alimentata cu combustibil lichid- in ideea dezvoltarii unui lansator indigen.

Korea Aerospace Research Institute a cheltuit 500 de milioane de dolari pentru programul lansatorului sau KSLV 1 (Korea Space Launch Vehicle), dintre care 400 de milioane au fost platiti numai catre Rusia pentru transferul de tehnologie.
Trebuie spus ca initial s-a dorit reaizarea rachetei cu componente fabricate exclusiv pe teritoriul national iar termenul limita a fost fixat pentru anul 2005, insa in scurta vreme, dificultatiile tehnologice au aratat ca acest lucru va fi imposibil si KARI a cumparat tehnologie ruseasca de la compania Khrunichev.
Pornind de la motoarele RD171 si RD180 care au propulsat rachetele Zenit si Atlas, Khrunichev avea in constructie motorul RD191 ce trebuia sa propulseze familia de rachete rusesti Angara, insa datorita dificultatilor economice de dupa 1990, pentru a putea mentine fondurile necesare proiectarii, a fost de accord sa cedeze tehnologia si altor parti in baza unor contracte comerciale.
RD191 si-a castigat renumele de ‘Universal Rocket Module’ pentru ca permite integrarea cu usurinta pe foarte multe platforme. Acest lucru a fost impus inca din prima faza a proiectului pentru ca era nevoie de un design modular care sa permita montarea pe viitoarele rachete Angara ce urmau sa deserveasca o gama larga de incarcaturi (cu o varietate de profile de zbor).
Motorul foloseste un amestec de oxigen lichid (LOX) si cherosen, cantareste 10 tone (gol), are o forta de 2094.7kN si un timp de ardere de 300s.
Ca o ironie, dupa aceasta lansare reusita, putem spune ca RD191 si-a facut debutul intr-un zbor strain si nu intr-unul rusesc asa cum era de asteptat.

Treapta a doua a rachetei KSLV este construita in totalitate in Coreea de Sud pe baza tehnologiei de la predecesoarele KSR1 si foloseste combustibil solid oferind un control precis triaxial. Motorul propriu zis cantareste 100kg, are un timp de ardere de 25s si dezvolta 86.2kN.
In versiunea actuala racheta cu lungime de 33 m si un diametru de 2.9m are o masa de 140 de tone fiind capabila sa injecteze o incarcatura de pana la 100kg intr-o orbita joasa LEO 300km x 1500 km.

Momentan Coreea de Sud mai are in dezvoltare 2 generatii de rachete care ii vor urma lui KSLV1- respectiv KSLV2 (o racheta tot in doua trepte dar folosind pentru etajul al doilea un motor de tip KSR3 cu combustibil lichid reusind sa mareasca capacitatea de transport pana la 1500kg in orbita joasa) si KSLV3 (o racheta cu 3 trepte folosind ambele combinatii autohtone-un motor KSR3 pentru treapta a doua si un motor KSR1 pentru treapta a treia).

Credit KARI