Ieri seara, 26.03.2013, racheta ruseasca Proton M Breeze M, s-a reintors la zbor cu satelitul mexican Satmex 8. Lansarea a fost coordonata de divizia comerciala ILS, cea care comercializeaza serviciile de transport ale lui Proton catre operatorii internationali de sateliti. Pornita initial ca un parteneriat intre Lockheed Martin si Khrunichev (ambele parti venisera cu cate un lansator in aceasta colaborare: Atlas 5 si respectiv Proton), compania ILS este detinuta, din mai 2008 de cand consortiul american s-a retras, de grupul rus Khrunichev.
A fost prima lansare a lui ILS din 2013, primul contract cu mexicanii de la Satmex si a 78-a lansare Proton ILS din istoria companiei.
Profilul de zbor a fost unul clasic pentru racheta Proton si a inclus 5 activari ale modulului de propulsie auxiliar, Breeze M. Dupa 9 ore si 13 minute Satmex 8 a fost lasat intr-o orbita GTO cu caracteristicile 6159 km x 35786 km x 18.38 grade inclinatie.
Racheta Proton,folosita acum in versiunea M, avand pe post de treapta a patra modul auxiliar de propulsie Breeze M (cel care controleaza injectia orbitala a transportului), are o lungime de 58 m si cantareste 705 tone in configuratie nominala.
Primele trei trepte sunt propulsate in ordine de: 6 motoare de tip RD 276 (treapta intai), 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 (treapta a doua) si 1 motor de tip RD 213 (treapta a treia).
Lor li se adauga un sistem de ‘boostere’, cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1 si 7.4 m.
In ciuda unei lungi istorii (de la debutul sau in 1965, legendara racheta a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si Cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile spatiale, sateliti comerciali si militari), Proton a fost implicata recent intr-o serie de incidente, ce au ridicat semne de intrebare cu privire la capacitatea aerospatialului rus de a face fata numarului foarte mare de lansari in care este implicat.
Producerea unui numar mare de componente la calitatea ceruta si mai apoi integrarea lor corecta in rachete pare sa puna probleme infrastructurii invechite cu care se lucreaza.
Problemele din timpul lansarilor au fost cauzate de fiecare data de modulele de propulsie Breeze- din ultimele 22 de lansari ce au folosit aceste module in ultimii doi ani (fie ca a fost vorba de versiunea M sau de cea KM) , patru au esuat, ceea ce inseamna un neverosimil procentaj de 18%.
Dintre cele patru module Breeze amintite anterior, trei au fost folosite impreuna cu racheta Proton si unul impreuna cu racheta Rockot. Toate au avut insa sateliti rusesti la bord: GEO-IK2 in februarie 2011, Express AM4 in august 2011, Telkom 3/Express MD2 in august 2012 si Yamal 402 in decembrie 2012. Acesta din urma a fost si primul care implica latura comerciala a lui Krunichev (constructorul rachetei Proton) – compania ILS, restul fiind operate guvernamental (multa vreme s-a speculat ca aceste probleme ar fi cauzate tocmai de rigurozitatea cu care se lucreaza in programul public).
Recent, comisia de ancheta a facut public rezultatul investigatiei accidentului din decembrie, confirmand din nou problemele lui Breeze ( a fost vorba la momentul respectiv de temperaturi ridicate ale oxidantului N2O4 care a trecut din stare lichida in stare gazoasa, acumulandu-se in lagarele turbopompei motorului si distrugandu-le).
O luna mai tarziu insa, in ianuarie, Breeze revenea la zbor cu racheta Rockot, in ceea ce a fost prima misiune spatiala a lui 2013.
Primul zbor spatial din 2013http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130115115408Satmex 8 este construit de compania americana Space Systems/Loral pentru operatorul mexican Satelites Mexicanos SA de CV (mai cunoscut ca Satmex), folosind binecunoscuta platforma geostationara comerciala LS 1300. Este un satelit de 5.4 tone care are o durata de viata proiectata de 15 ani si vine echipat cu 24 de transpondere in banda C si 40 in banda Ku.
Satmex 8 il va inlocui pe mai vechiul Satmex 5 (data de lansare 5 decembrie 1998), la slotul orbital 116.8 grade Vest, de unde va furniza servicii de comunicatie catre America de Sud, America de Nord si cea Centrala.
SS/L din Palo Alto, California, care a construit in decursul celor 50 de ani de activitate mai mult de 220 de sateliti, introducea la mijlocul anilor 1980 platforma 1300 in ideea unei constructii modulare care sa permita adaptarea usoara la diverse scenarii de lucru pentru platforme comerciale de telecomunicatie si nu numai.
De-a lungul timpului au fost dezvoltate mai multe versiuni ale acestei platforme : 1300E, 1300HL, 1300S, 1300X (in functie de versiune greutatea varia intre 5.5 si 6.7 tone, iar puterea intre 5 si 25 kW, permitand instalarea a 12 – 150 de transpondere).
Platforma LS 1300 a fost implicata recent in mai multe incidente. SES 4 si apoi Intelsat 19 au fost lansati cu succes, dar dupa separare nu au reusit sa isi desfaca panourile solare. Problemele au fost rezolvate in final, gratie eforturilor depuse de inginerii de la sol dar oricum, asa cum este procedura standard au urmat investigatii care au tinut la sol in prima parte a anului 2012, mai multi sateliti comerciali construiti pe aceasta platforma.
Un nou incident al rachetei Proton pune in pericol planurile Gazprom (partea 1)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121209114809Un nou incident al rachetei Proton pune in pericol planurile Gazprom (partea 2)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121211010207Final de ancheta pentru Intelsat 19 : cauza defectiunii a fost o explozie la unul din panourile solarehttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130121112545LS1300 revenea la zbor o data cu satelitul Echostar 17 (la bordul rachetei Ariane 5), insa in acelasi timp Space Systems/Loral era acuzata si ulterior actionata in justitie de Viasat (pentru care construise si lansase satelitul Viasat 1 anul trecut). Acuzatiile Viasat se refereau la copierea si implementarea pe Echostar 17 (al competitorului sau Hughes Network), a sistemului de comunicatie dezvoltat special de Viasat Inc. pentru satelitul sau Viasat 1.
Desi actiunea in instanta a venit prea tarziu pentru a mai bloca satelitul Echostar 17 care era deja gata de lansare, ea a avut repercursiuni indirecte asupra lui SS/L.
Penalitatile de care ar fi fost pasibila si care ar fi putut pune in pericol compania din Palo Alto, cat si recentele probleme tehnice, au convins managementul si actionarii sa faca un artificiu si sa cedeze actiunile companiei canadiene MDA Corporation (MacDonald Dettwiler) contra sumei de 875 milioane de dolari. MDA este azi asadar, proprietarul de drept al companiei SS/L.
Concernul Loral Space & Communications nu este iesit complet din industria spatiala pentru ca mai detine in plus 64% din grupul Telesat Canada si 56% din grupul XTAR in care are ca partener concernul spaniol HISDESAT (fondat de Hispasat S.A si Spanish Ministry of Defence).
Satelites Mexicanos SA de CV are o istorie de peste 40 de ani si opereaza la momentul actual trei sateliti : Satmex 5 si 6 si Solidaridad 2.
Compania a evoluat de-a lungul timpului de la un simplu secretariat in ministerul comunicatiilor si transporturilor la un operator privat important in regiune.
Primul birou mexican care coordona servicii de transmisiuni prin satelit a fost infiintat in cooperare cu Intelsat in 1968, insa era, cum aminteam anterior, subordonat guvernamnetal. In 1982 erau contractati primii doi sateliti catre Hughes Network. Ei au fost lansati in 1985 (Morales 1 in iunie la slotul orbital 113 grade Vest si Morales 2 in noiembrie la 116.8 grade Vest). Ambii sateliti erau construiti pe standardul HS-376 al celor de la Hughes si erau stabilizati prin rotatie. Cele doua frecvente ocupate atunci au ramas in portofoliul companiei pana astazi.
In 1989 lua fiinta Telecomm (Mexico Telecommunications), o companie desprinsa de sub tutela guvernului mexican. Urma contractarea in 1991 catre acelasi Hughes Network, a doi noi sateliti denumiti Solidaridad. Ei au fost lansati pe rand in noiembrie 1993 (Solidaridad 1 la pozitia 109.2 grade Vest) si in octombrie 1994 (Solidaridad 2 la 113 grade Vest). Tot in 1994 Telecomm inaugura primul centru de comanda si control al satelitiilor din tara (Satellite Control Center) in localitatea Hermosillo.
In 1997, dupa privatizare, Telecomm isi schimba numele in Satélites Mexicanos, S.A. de C.V si atragea o investitie de 645 milioane de dolari in Mexic. Noua companie era detinuta in proportie de 75% de consortiul Principia/ Loral Space & Communications, in timp ce guvernul mexican pastra 25% din participatie. In acelasi an Satmex contracta din nou catre Hughes Network, satelitul Morelos 3 (ulterior redenumit Satmex 5) si care avea sa fie lansat un an mai tarziu, devenind primul satelit folosind banda C si Ku si care acoperea intregul continent american. In 2000 compania pierdea serviciile lui Solidaridad 1, insa 6 ani mai tarziu, in mai 2006 era lansat Satmex 6 la slotul orbital 113 grade Vest, in timp ce mai vechiul Solidaridad 2 era mutat la 114.9 grade Vest.
In 2011 un alt contract era semnat cu SS/L pentru constructia lui Satmex 8, satelitul despre care am discutat in acest articol. Anul viitor este asteptata o noua platforma, Satmex 7, construit de aceasta data de Boeing si care ar trebui sa intareasca pozitia companiei mexicane in America Centrala si de Sud.
Credit ILS/Satmex