Satelitul meteorologic american Goes 13 (cunoscut si ca Goes N) si-a interrupt pentru moment serviciile, cu doar o saptamana inaintea inceperii sezonului anual de uragane deasupra teritoriului SUA – un moment complet nefavorabil pentru NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration).

Goes N (sau Goes 13) este primul satelit construit in programul  “Geostationary Operational Environmental Satellites”, un program initiat de centrul de zbor Goddard in numele NOAA si al carui contractor principal a fost desemnat Boeing Satellite Systems.
Era vorba de doi sateliti (GOES N si GOES O aveau un contract ferm), cu posibilitatea extinderii la patru (GOES P si GOES Q fiind optionali).
Goes 13 a fost construit de Boeing pe platforma BSS-601 si a fost lansat pe 24 mai 2006 din Cape Canaveral la bordul unei rachete Delta 4.
El trebuia sa imbunatateasca procesul de localizare a furtunilor si fenomenelor meteo extreme in speranta ca se va eficientiza sistemul de alerta si evacuare a populatiei din zonele ce urmeaza a fi afectate de calamitati.
Goes 13 a fost instalat dupa lansare la slotul orbital 75 de grade vest. O vreme a functionat in paralel cu vechea platforma Goes 12, iar mai apoi, dupa retragerea din activitate a acestuia, a preluat complet serviciile NOAA la aceasta locatie.

Intre timp NOAA a mai lansat alti 2 sateliti din acelasi program- Goes O sau Goes 14 pe 27 iunie 2009 si Goes P sau Goes 15 pe 4 martie 2010.

Goes 13 este un satelit cu greutatea de 3133 kg si dimensiunile 3.37 m (lungimea) x 2.25 m (latimea). Este propulsat de un motor de corectie orbitala ce genereaza 490 N si 12 motoare de corectie a pozitiei in zbor ce dezvolta fiecare 9.25 N. Toate folosesc drept combustibil monomethylhydrazine (MMH) – in total la bord sunt stocate 1671 kg de hidrazina-si drept oxidant nitrogen tetroxide (NTO).
Sistemul de determinare si control al orbitei si orientarii satelitului, de tip triaxial, este completat de asa numitele ‘reaction wheels’ sau roti volante, camere stelare pentru determinarea inertiala a pozitiei in spatiu a satelitului, un asa numit ‘hemispherical inertial reference unit’ (HIRU), giroscoape, senzori solari si senzori pentru determinarea pozitiei Pamantului. Controlul termic este asigurat in ambele directii- pasiv prin constructia folosind multiple straturi izolatoare si activ prin termistori alimentati de la circuitul electric al satelitului si radiatoare termice.
Energia electrica este generata de un panou solar cu un minim de 2.3 kW, construit in tehnologie Ga-As, iar surplusul este mai departe stocat intr-un sistem de baterii Ni-H2 compus din 24 de celule cu o capacitate de 123Ah.
La bord sunt instalate 4 experimente stiintifice:  IMAGER (Imager), SEM (Space Environment Monitor), SOUNDER (Sounder) si  SXI (Solar X-Ray Imager).

NOAA-“National Oceanic and Atmospheric Administration” pierde pentru moment serviciile satelitului Goes 13
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120926083345

Goes 13 revine in flota NOAA si captureaza imagini spectaculoase ale uraganului Sandy
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121101132509

In anul 2006 o furtuna solara de clasa X9 i-a afectat iremediabil senzorul SXI (Solar X-ray imager), iar mai apoi SEM a suferit la randul sau o defectiune.

Celelalte doua sisteme au continuat insa sa functioneze corect pana in septembrie 2012 cand calitatea imaginilor a scazut dramatic si atat IMAGER cat si SOUNDER au fost oprite pentru investigatii amanuntite. Ulterior s-a constatat ca lichidul care asigura lubrificarea motorului de rotatie al filtrului instrumentelor si-a schimbat vascozitatea datorita imbatranirii. Frictiunea crescuta a adus cu ea o vibratie a motorului care s-a transferat mai departe ca semnal parazit si a afectat direct calitatea imaginilor obtinute de instrumente.

Pentru scurt timp serviciile furnizate de Goes 13 au fost preluate de Goes 15 si completate cu imagini obtinute de la satelitii polari ai NOAA. Cum Goes 15 nu are un unghi de observatie foarte potrivit (este amplasat la slotul 135 de grade vest), la scurta vreme, s-a decis mutarea, pana la noi instructiuni, a satelitului Goes 14 de la pozitia 105 grade vest la 75 de grade vest.
Goes 14 a asigurat temporar rezerva, pana pe 18 octombrie cand inginerii au reusit sa repuna in functiune Goes 13, in timp pentru a captura imagini cu uraganul Sandy, asa cum aratam in articolul din octombrie publicat de site-ul nostru.

De aceasta data problemele lui Goes 13 nu sunt localizate la partea de instrumentatie ci la platforma propriu zisa. Satelitul si-a pierdut orientarea precisa in spatiu, aparent datorita unor probleme aparute la camera stelara principala. Camerele stelare sunt cei mai precisi senzori de orientare de la bordul satelitiilor si furnizeaza o solutie de navigatie cvasi-inertiala. Asemenea vechilor metode de navigatie maritima, ei folosesc stelele pentru a detecta orientarea in spatiu a unui satelit si pot atinge precizii de ordinul secundelor de arc.
Inginerii vor investiga in perioada urmatoare cauzele care au condus la aceasta anomalie. Pe lista optiunilor disponibile exista mai multe variante: corectarea problemelor aparute la camera principala, dezactivarea camerei principale si folosirea celei de rezerva si chiar scoaterea ambelor camere stelare din solutia de navigatie a sistemului AOCS (attitude and orbit control system) si folosirea unor senzori mai putin precisi (aceasta din urma varianta nu este insa de dorit pentru ca atrage si scaderea preciziei masuratorilor).
Pentru moment insa, asa cum s-a intamplat si in septembrie, serviciile lui Goes 13 au fost preluate de colegul sau Goes 14 care opereaza astazi la 105 grade vest. Daca recuperarea lui Goes 13 va fi de lunga durata (lucru putin probabil), NOAA poate dispune, ca si in trecut migrarea temporara spre 75 de grade vest, a lui Goes 14.

Credit NOAA