In urma cu cateva zile, pe 9 ianuarie, la scurt timp dupa ce competitorii de la SpaceX deschideau agenda lansarilor pe 2014, Orbital Sciences Corporation realiza la randul sau prima sa lansare pe anul curent.
Plecata de la baza spatiala Wallops, la ora 18:07 GMT, dupa o dubla amanare (prima data datorita temperaturii scazute si apoi datorita unui maxim de activitate solara care ar fi putut afecta avionica de bord), racheta Antares a trimis pe orbita Pamantului (intr-o traiectorie cu caracteristicile 210 km x 298 km x  51.64 grade inclinatie), dupa un zbor de numai 10 minute, cargoul spatial Cygnus.

A fost al treilea zbor al lui Antares si al doilea cargo lansat de aceasta racheta. Trei zile mai tarziu, pe 12 ianuarie, la ora 11:08 GMT, Cygnus ajungea la ISS si era capturat de bratul robotic al statiei.
El va ramane atasat lui ISS pana pe 18 februarie, iar apoi va fi decuplat si indepartat de statie, urmand sa arda in atmosfera.

Cygnus Orb 1, caci acesta a fost indicativul zborului, este doar primul din cele 7 containere americane care trebuie sa ajunga la ISS in 2014; inca doua misiuni mai sunt prevazute din partea lui Orbital, in timp ce cei de la SpaceX trebuie sa realizeze patru misiuni Falcon 9/Dragon.

Dupa cum se stie, dupa retragerea din activitate a navetei spatiale NASA a stimulat initiativa privata pentru dezvoltarea unor sisteme alternative de transport spatial. SpaceX a reusit sa castige un contract de 1.6 miliarde de dolari pentru 12 zboruri catre ISS, in timp ce Orbital are un angajament pentru 8 zboruri contra sumei de 1.9 miliarde de dolari.

Pentru a deveni competitive, ambele companii au trebuit sa dezvolte sisteme noi de lansare (rachete) si de transport (cargouri).
Daca cei de la SpaceX au mers pe cat mai putina externalizare (marea majoritate a componentelor se fabrica de catre ei) si alegerea unui design simplu, cu cat mai multe elemente reutilizabile (Falcon 9 este o racheta modulara unde mai multe motoare de acelasi fel sunt paralelizate), Orbital a grupat in racheta sa Antares elemente mai vechi, provenite de la mai multi furnizori, elemente care au ajuns insa la maturitate tehnologica si care pot fi preluate din stoc la preturi competitive.


Zilele trecute, NASA anunta ca va furniza fonduri pentru operarea ISS pana in 2024, ceea ce inseamna ca programele de sustinere a acestor sisteme noi de lansare vor continua pentru urmatorii 10 ani- un semnal important pentru revigorarea industriei spatiale americane.
Dincolo de acest anunt, este evident ca interesul administratiei americane nu se opreste la statia spatiala internationala (asa cum NASA amintea in urma cu cativa ani, ISS nu mai reprezinta o prioritate pentru Washington mai ales prin prisma costurilor uriase pe care le presupune) ci este vorba de o strategie pe termen lung, cu o viziune dincolo de orbita Pamantului, in programe care ar trebui sa asigure suprematia Americii in urmatoarea suta de ani, cu atat mai mult cu cat in ultimul timp se profileaza tot mai mult o noua cursa spatiala. Nu este hazardat sa spunem ca cine va avea acces la resursele din spatiu, isi va asigura o sursa practic nelimitata energie, ce poate sustine cresterea economica si dominatia economiei mondiale.

Revenind la lansarea lui Antares, trebuie sa spunem ca Orbital Launch System Group, divizia de lansatoare a lui Orbital Sciences Corporation, mai opereaza rachetele Taurus, Minotaur si Pegasus.
Antares este o racheta din clasa medie, in doua trepte, capabila sa transporte pe orbita pana la 6.1 tone (pentru inclinatii joase) si 2.5 tone (pentru orbite polare).
Treapta intai este propulsata de doua motoare AJ26-62 pe baza de LOX/RP. Dezvoltat initial de Kuznetsov Design Bureau in URSS pentru rachetele N1, motorul a fost modernizat si  este astazi livrat de Aerojet Rocketdyne din SUA. In versiunea actuala AJ26 dezvolta pana la 1633 kN.
Treapta a doua este propulsata de un motor Castor 30B, produs de compania americana ATK (Alliant Techsystems), folosind combustibil solid. El dezvolta pana la 395 kN (maxim) sau 293 kN (nominal).

http://spacealliance.ro/qa/?qa=1453/ce-rachete-folosesc-combustibil-solid-si-de-ce

In varful rachetei regasim capsula protectoare cu diametrul de 3.9 m si lungimea de 9.9 m. Ea a acoperit, in prima faza a lansarii cargoul spatial Cygnus.
Cygnus are doua componente majore: PCM (Pressurized Cargo Module) si SM (Service Module).
PCM, asa dupa cum spune si numele, un container presurizat, cara toate experimentele si echipamentele/rezervele ce merg pe ISS, iar la intoarcere este incarcat cu resturile de pe statie ce trebuie arse in atmosfera. PCM poate fi furnizat in doua versiuni: versiunea standard  cu o capacitate de transport de 2 tone si versiunea mare ‘Enhanced PCM’ cu o capacitate de 2.7 tone.
El este construit de compania europeana Thales Alenia Space, cea care mai realizeaza containere asemanatoare si pentru cargoul ATV.

SM este partea de comanda a cargoului si include elemente de comunicatie, computerul de bord, propulsia (1 motor orbital plus 32 de motoare de pozitionare), generarea de energie electrica (2 panouri solare fiecare cu cate 3 elemente, furnizand pana la 3.5 kW), navigatia etc. El este construit de Orbital pe baza standardului Star, folosit la satelitii comerciali.

Orb 1, care a folosit versiunea standard a lui PCM, nu a atins capacitatea maxima de transport, fiind incarcat doar cu 1466 kg.
Pe langa rezervele destinate ISS, in cargou s-au mai aflat si 33 de nano-sateliti, care trebuiau lansati de astronautii de pe ISS. Luand in calcul si cargoul Cygnus, incarcatura transportata pe orbita de Antares in acest zbor ajunge la 34 si stabileste un record in ceea ce priveste numarul de sateliti transportati pe orbita intr-un zbor (record ce data din luna noiembrie cand o racheta Dnepr  reusise sa transporte 33 de sateliti). Din punct de vedere tehnic insa, pentru ca satelitii nu s-au separat direct de racheta, recordul de lansare ramane inca la racheta Minotaur 1 cu 29 de sateliti lansati odata.
Cei 33 de sateliti Cubesat, transportati de Antares, sunt parte a programului Student Spaceflight Experiments Program (printre ei satelitul peruan UAPSAT, primii doi sateliti lituanieni Lituanica SAT-1 si LitSat-1, ArduSat-2 al companiei americane NanoSatisfi Incorporated, cei 28 de nanosateliti Flock-1 dezvoltati de Planet Labs si Skycube al lui Southern Stars Group LLC). Toti vor fi lansati cu ajutorul sistemului NanoRacks CubeSat Deployers dezvoltat de compania NanoRacks.

Credit NASA/Orbital Sciences Corporation