GPM Core sau Global Precipitation Measurement a fost lansat vineri seara, 27 februarie, de la baza spatiala Tanegashima, dupa cum ati putut urmari si pe pagina noastra Live Event.
Desi am avut parte de o mica amanare (ora programata initial era 18:07 GMT, iar in final lansarea s-a petrecut la 18:37), zborul in sine a decurs fara probleme.
Alaturi de GPM Core, au mai fost lansati sapte sateliti mai mici: Stars 2, ShindaiSat, TeikoSat 3, KSAT 2, Opusat, Invader si ITF 1.

In prim plan am avut racheta japoneza H-2A, iar scenariul de zbor a fost unul simplu, cu separarea satelitului principal dupa aproximativ 16 minute intr-o orbita LEO cu altitudinea de 407 km si inclinatia orbitala de 65 de grade.
Zece minute dupa separare, secventa automata de comenzi incarcata la bord a initiat desfacerea panourilor solare si trecerea de pe alimentare interna (baterii) pe generarea de electricitate.
Acest lucru a permis activarea comunicatiei si descarcarea primelor date de telemetrie catre statiile de sol, pentru evaluarea starii tehnice a subsistemelor de bord, post-lansare.
Producerea primelor date stiintifice nu este asteptata mai devreme de 60 de zile.

Racheta H-2A are o lungime de 53 de metri, o greutate de 289 de tone si este capabila sa transporte pe o orbita LEO (Low Earth Orbit) o incarcatura de pana la 10 tone sau intr-o orbita GTO (Geostationary Transfer Orbit) o incarcatura de pana la 3.8 tone.
Construita pe o arhitectura cu doua trepte motoare, ea este propulsata de un motor LE-7A dezvoltand 1098 kN si alimentat cu combustibil lichid (treapta intai) si de un motor LE-5B deasemenea pe baza de combustibil lichid (treapta a doua). In functie de specificul zborului se poate monta un sistem de “boostere” auxiliare pe baza de combustibil solid, , variantele disponibile de motoare fiind SRB-A (forta de tractiune 5040 kN) si SSB (forta de tractiune 1490 kN).
Acest zbor a folosit racheta H-2A in versiunea 202, adica configuratia standard a rachetei plus doua “boostere” auxiliare de tip SRB-A.

GPM Core Observatory a costat aproape 1.2 miliarde de dolari si este o contributie comuna a NASA (933 de milioane de dolari) si JAXA (226 milioane de dolari).
El a fost construit la Goddard Space Flight Center, iar partea de instrumentatie a fost sub-contractata corporatiei Ball Aerospace.
Global Precipitation Measurement este unul din programele globale de tip "Earth Observation" si include in prezent noua sateliti:
-TRMM - deasemenea un parteneriat NASA/JAXA
-DMSP 17,18,19,20 - apartinand US Air Force
-NOAA 18 si 19 - apartinand NOAA
-Metop B si C - apartinand Eumetsat
-Mega-Trophiques - apartinand CNES
-GCOM-W - apartinand JAXA

GPM Core are dimensiunile 6.5 x 4.9 x 11.6 m si cantareste 3.8 tone la lansare. Este echipat cu doua panouri solare ce pot genera pana la 1950 W, iar comunicatia este asigurata prin sistemul TDRSS la o viteza de 300 kbps.
Durata de viata proiectata este de 3 ani, insa combustibilul incarcat asigura o operare de minim 5 ani, astfel incat ne putem astepta la o extindere a misiunii dincolo de cei 3 ani operationali.
La bord sunt instalate doua experimente stiintifice:
-GPM Microwave Imager (GMI)
-Dual Frequency Precipitation Radar (DPR)

Vom reveni cu amanunte in partea a doua a articolului nostru.

Credit NASA/JAXA