Vineri 28 februarie, a avut loc a treia lansare ruseasca a anului. Protagonista, racheta Soyuz 2-1a, avand incarcat la bord un satelit militar ce va fi pus la dispozitia Ministerului Apararii in scurt timp.
Lansarea, operata de la baza spatiala din Plesetsk, a inceput la ora 11:01 UTC si a durat doar 10 minute, pasagerul de la bord, Kosmos 2503, fiind plasat intr-o orbita cu caracteristicile 325 km x 527 km x 97.6 grade inclinatie.
Nimic iesit din comun pana acum, Rusia trimite periodic pe orbita Pamantului sateliti de spionaj pentru a inlocui platforme mai vechi si pentru a-si putea mentine capacitatea operationala a armatei.
Kosmos 2503 nu este insa un satelit de spionaj obisnuit, pentru ca el marcheaza un pas important spre modernizarea programului spatial rusesc, ingloband tehnologii de ultima generatie de care Moscova avea mare nevoie si pentru care guvernul rus a facut eforturi financiare considerabile in ultimii ani.
Constructia si lansarea lui era asteptata inca de acum cativa ani, insa, asa cum aminteam si in alte articole, subfinantarea industriei aerospatiale de la inceputul anilor 90 a afectat grav capacitatea Rusiei de a produce noi tehnologii si, pentru doua decade, a fost practic nevoie sa se mearga mai departe cu vechile programe costisitoare si in general cu fiabilitate destul de scazuta (incluzand aici satelitii militari), tocmai pentru faptul ca nu exista o alternativa.
In pofida unui buget in continua crestere, rezultatele s-au lasat asteptate, si mai mult, reputatia programului spatial rus a avut de suferit dupa o serie de incidente spatiale care au aratat carente in special la nivelul personalului. Factorul uman este cea mai importanta resursa a industriei aerospatiale si reconstructia lui este un proces indelungat si complicat, unde cercetarea si dezvoltarea includ inevitabil si incercari nereusite.
Insa primele semne de revenire au inceput sa se arate inca de anul trecut, cand Rusia a reusit lansarea a doua rachete din noua serie Angara (cea mai mica si respectiv cea mai mare dintre versiuni). Despre ele insa, intr-un alt articol.
Pana atunci insa, sa ne intoarcem la Kosmos 2503. El face parte dintr-o noua generatie de sateliti numiti Bars M, dezvoltati de TsSKB Progress. Cantarind aproximativ 4 tone, ei sunt echipati cu o camera optica de tip Karat, produsa de Leningrad Optical-Mechanical Association, capabila sa digitalizeze imaginile si sa le trimita calculatorului de bord, acesta la randul lui descarcandu-le catre statiile de la sol.
De notat ca pana acum, satelitii Yantar foloseau camere optice ce inregistrau informatiile pe film, acesta fiind recuperat la finalul misiunii. Practic, satelitul era dotat cu o mini-capsula cu tehnologie inspirata din capsulele mai mari de transport folosite pentru cargourile ruse, capabila sa supravietuiasca unei reintrari in atmosfera.
Desi filmul are caracteristici optice foarte bune, putand fi folosit cu succes pentru inregistrarea de informatii, vechii sateliti aveau cateva inconveniente majore: in primul rand, durata de viata de numai 45 de zile, implica lansari periodice si deci, costuri mari; apoi imposibilitatea transmiterii de date in timp real, un element foarte important pentru strategiile militare moderne, cand informatiile joaca un rol esential si cand planificarea trebuie facuta foarte rapid; nu in ultimul rand masa noilor sateliti a scazut aproape la jumatate comparativ cu vechile platforme.
Nou satelit de spionaj rusesc lansat din Plesetsk
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20140508152636
Credit Roskosmos