Pe 8 aprilie, Ministrul Economiei din Bulgaria si Directorul de Industrii, Achizitii si Servicii Legale al ESA au semnat la Sofia acordul ECS pentru cooperare in domeniul spatial, dupa ce la inceputul anului, pe 16 februarie, un alt stat din fostul bloc estic, Slovacia, semnase un acord similar.
Este un prim pas necesar pentru includerea Bulgariei in programul PECS (Plan for European Cooperating States), care la randul lui precede si pregateste o viitoare aderare a tarii la ESA.
Acest PECS este practic o perioada de tranzitie de cativa ani, in care industria locala a tarii semnatare a acordului trebuie sa se pregateascain proiecte de cooperare pentru a putea fi inclusa in programele spatiale europene; tot in acest timp legislatia locala trebuie armonizata si aliniata la legislatia europeana.

Putina lume stie probabil ca Bulgaria a trimis doi cosmonauti in spatiu: Georgi Ivanov si Aleksandr Aleksandrov.
Georgi Ivanov, a carui misiune Soyuz 33, parte a cooperarii Interkosmos initiata de URSS, a durat intre 10 aprilie 1979 si 12 aprilie 1979, a fost insotit de comandantul Nikolai Rukavishnikov, la acea data aflat la al treilea sau zbor in spatiu. Cei doi nu au reusit se se cupleze la statia Salyut 6 si, asa cum aminteam mai devreme, au fost nevoiti sa se intoarca mai devreme pe Pamant. Ivanov a ramas insa primul bulgar iesit in spatiul cosmic.
Aleksandr Panayotov Aleksandrov, selectat ca rezerva a lui Ivanov in 1978, a zburat in spatiu mult mai tarziu, in anul 1988. Lansat pe 7 iunie 1988 la bordul lui Soyuz TM-5, alaturi de comandantul Anatoly Solovyev si inginerul de zbor Viktor Savinykh, Aleksandrov a petrecut 10 zile la bordul statiei Mir, revenind pe Pamant pe 17 iunie, la bordul lui Soyuz TM-4.

Activitatile spatiale din tara vecina nu se rezuma insa doar la zboruri cu echipaj uman. In 1972, dupa lansarea experimentului P-1, Bulgaria devenea a 18-a tara cu activitati spatiale. In 1975 Bulgaria devenea parte a acordului Intercosmos si avea acces la tehnologiile spatiale construind echipamente pentru satelitii Intercosmos 8. In paralel incepuse dezvoltarea seriei de rachete Vertical.

Pe 7 august 1981, de la cosmodromul din Plesetsk, la bordul unei rachete sovietice Vostok-2M, era lansat primul satelit bulgaresc, Bulgaria-1300 (cunoscut si ca Interkosmos 22). Era vorba de o platforma de 1.5 tone stabilizata triaxial, construita de Bulgarian Space Research Institute si Bulgarian Academy of Sciences cu suport tehnic din URSS, si zburand intr.-o orbita eliptica 825 km x 906 km x 81.2 grade inclinatie. Astazi, dupa 34 de ani petrecuti in spatiu, satelitul zboara intr-o traiectorie 785 km x 877 km x 81.2 grade inclinatie.
Misiunea, cu caracter stiintific, avea instalate la bord mai multe experimente:
-Ion Drift Meter combined with a Retarding Potential Analyzer;
-Spherical Electrostatic Ion Trap (SEIT);
 -Cylindrical Langmuir probe;
 -Double spherical electron temperature probes;
 -Low-Energy Electron-Proton Electrostatic Analyzer Array in 3 orthogonal directions
 -Ion Energy-Mass Composition Analyzers
 -Wavelength Scanning UV Photometer
 -Proton Solid-State Telescope
 -Visible Airglow Photometers
 -Triaxial Spherical Vector Electric Field Probes
 -Triaxial Fluxgate Magnetometer

Asa cum sugereaza si numele, lansarea lui Bulgaria-1300, dincolo de latura tehnica a fost si un eveniment simbolic pentru ca aniversa 1300 de ani de fondarea statului de la sud de Dunare.

Al doilea satelit in care Bulgaria a fost implicata activ a fost lansat pe 10 iulie 1981 intr-o orbita SSO cu altitudinea de 650 km. El facea parte din seria Meteor-Priroda si a avut indicativul 1-31 (cunoscut si ca Meteor-Nature sau Bulgaria 1300-II). Satelitul zboara astazi intr-o traiectorie 504 km x 524 km x 97.3 grade inclinatie.
Desi construit pe o platforma sovietica Meteor si lansat de o racheta din URSS, partea de instrumentatie stiintifica de la bordul satelitului fusese proiectata si construita in mare parte de Bulgaria prin BAS (de aici si denumirea de Bulgaria 1300-II). Restul experimentelor fusesera furnizate de URSS prin Roskosmos si IKI.
Cantarind 2.2 tone, satelitul avea instalate la bord 5 instrumente, cu o greutate totala de 600 de kg si realiza observatii optice si infrarosu asupra Pamantului, putand fi incadrat in ceea ce se numeste astazi ‘Remote sensing’:
-Fragment
-MSU-E
-MSU-SK
-MSU-S
-MSU-M

Au urmat o serie de colaborari internationale: Venus-Halley, Phobos, Aktiven, Apex etc.

Daca ne uitam la structura organizatorica vedem practic un management similar cu ceea ce se desfasura in Romania in perioada de dinainte de 1990, cu activitati spatiale coordonate de Academia Nationala, cu un institut de cercetare dedicat activitatiilor spatiale si cu colaborari internationale similare (nu doar cu partenerii traditionali ca Roskosmos dar si cu NASA sau NOAA).

Dupa anii 1990, Bulgaria a urmat pana la un punct acelasi traseu ca si tara noastra. In 2005 devenea membra a NATO si in 2007 intra in Uniunea Europeana.
Parte a WMO (World Meteorological Organization) inca din 1952, Bulgaria, sustinatoare a programului GMES-Copernicus inca din 1998, semna acordul de accedere in EUMETSAT in 2004.
Momentan, Bulgaria este pe punctul de a deveni membru al GEO (Group on Earth Observation) si, asa cum spuneam la inceputul acestui articol, al Agnetiei Spatiale Europene, ESA.

In paralel cu activitatile desfasurate de intitutiile oficiale ale tarii, nu trebuie insa uitate activitatile private. La sfarsitul anului trecut aminteam de operatorul bulgar Bulsatcom care a comandat deja companiei americane SS/L primul satelit de telecomunicatii al tarii. Acesta va fi lansat de SpaceX anul viitor.
Bulgaria isi va construi primul satelit de telecomunicatie
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20140910141051

http://www.space.bas.bg/