Misiunea spatiala Progress M-27 M s-a incheiat vineri dimineata printr-o reintrare necontrolata a cargoului rusesc in atmosfera Pamantului.
Fereastra de reintrare in atmosfera a fost ceva mai larga, din cauza mai multor factori aleatori (dinamica in schimbare a obiectului, activitatea solara etc) neputandu-se calcula cu precizie locul si timpul evenimentului. Spre exemplu partea rusa  a calculat o fereastra intre 22:13 GMT si 01:51 GMT, in timp ce partea americana a prezis reintrarea intre 23:36 GMT si 03:36 GMT. ESA la randul ei a calculat ca probabilitatea cea mai mare de prabusire este deasupra continentului european sau nord american.

Estimarea dezintegrarii structurale a lui Progress M-27M in urma reintrarii in atmosfera (in special in vederea evaluarii riscului la care sunt expuse zonele populate) nu este o misiune usoara, cum nu este in general pentru oricare satelit aflat intr-o situatie similara.

In timpul fazei de proiectare nu sunt, in mod normal, facute analize de acest fel pentru ca marea majoritate a satelitiilor isi incheie viata ca deseuri orbitale si pot ramane in jurul Pamantului pentru multi ani, unii chiar pentru decade.
In plus, chiar si pentru satelitii aflati in orbite joase (si care teoretic pot fi de-orbitati mai usor), de multe ori reintrarea nu se face in mod controlat (fie din cauza unor defectiuni survenite la platforma, fie pur si simplu datorita faptului ca operatorul foloseste satelitul pana la ultima resursa) si atunci este mai greu de modelat partea finala de traversare a atmosferei.
Vestea buna este ca Progress nu are elemente optice (oglinzi etc) sau alte componente speciale (ceramica,  materiale compozite) care pot rezista trecerii prin atmosfera si care pot provoca accidente la sol. Singurele elemente cu grad mare de risc sunt rezervoarele pline cu hidrazina, confectionate din aliaj de titaniu, bucati din ele putand supravietui la temperaturi ridicate.

In final am avut parte de o reintrare la ora 02:20 GMT, deasupra Oceanului Pacific, astfel ca nu au fost inregistrate nici un fel de incidente la sol.

Cazul lui Progress M-27M se incadreaza in prima categorie la care faceam referire mai sus (o defectiune brusca, care nu a putut fi anticipata de ingineri).
 Lansat pe 28 aprilie de la Baikonur de racheta Soyuz 2-1A, el a fost inca de la inceput incontrolabil.
Desi in continuare nu se cunosc multe detalii (o ancheta este in plina desfasurare la acest moment) si desi pe internet au circulat fel de fel de informatii unele din ele contrazicandu-le pe celelalte, putem specula fara a ne indeparta foarte mult de la realitate ca a fost vorba despre o problema tehnica chiar inainte de separarea de racheta: partea rusa, responsabila pe timpul lansarii, a pierdut telemetria de la treapta a treia a lui Soyuz cu doar 1.5 secunde inainte de separare; a urmat o separare cu probleme in urma careia Progress a inceput sa se roteasca necontrolat, sistemele de la bord nu functionau, iar comunicatia, in ciuda mai multor sesiuni incercate inclusiv cu segmentul american ce deserveste ISS, nu a putut fi restabilita; intre timp US Space Track a raportat cateva zeci de fragmente metalice plutind in jurul cargoului.
Toate acestea sunt indicatii ale unui eveniment energetic petrecut in timpul acestui zbor, fie un contact fizic intre racheta si cargou petrecut la separare, fie o explozie la bord.

Cum spuneam clarificarea acestor aspecte este in responsabilitatea comisiei de ancheta. Va fi interesant de vazut cum acest incident va afecta urmatoarele zboruri ale lui Soyuz (de obicei in astfel de cazuri, pana la finalizarea investigatiilor zborurile sunt supendate).
Partea buna este ca pe 28 aprilie am avut la lucru versiunea de baza a lui Soyuz 2-1A si nu cea echipata cu modulul auxiliar de propulsie Fregat (care este implicata in cele mai multe din zborurile comerciale).
La fel de interesant de evaluat va fi impactul asupra programului ISS. Pentru moment sarcina realimentarii statiei a cazut in grija cargoului american Dragon, insa nu trebuie uitat ca Progress este astazi singurul instrument prin care statia spatiala poate fi manevrata.
Misiunea Progress M-28M este programata la bordul lui Soyuz U, astfel ca, Roskosmos, in pofida investigatiei in desfasurare, va putea sa o mute un pic mai devreme (se discuta deja despre luna iunie) pentru a acoperi pierderea lui 27M.
In schimb misiunea cu echipaj uman Soyuz TMA-17M, in care vor trebui sa zboare Oleg Kononenko (Roskosmos), Kimiya Yui (JAXA) si Kjell Lindgren (NASA) nu va avea loc mai devreme de jumatatea lunii iulie. Astfel ca astronautii aflati deja pe statie vor trebui sa isi prelungeasca misiunea in mod corespunzator.

Acesta nu este singurul incident Progress M. In 2011, misiunea 12M, lansata la bordul lui Soyuz U, a avut deasemenea probleme. Pe 24 august 2011 treapta a treia a rachetei Soyuz s-a oprit prematur la numai 325 de secunde de la desprinderea de la sol, iar cargoul Progress M-12M a ramas atasat, reintrand ulterior in atmosfera impreuna cu ansamblul racheta si prabusindu-se intr-o zona nelocuita a Rusiei.

Rusia reia lansarile spatiale dupa accidentele din august
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110922024515

Statia Spatiala Internationala
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110325015120

Credit Roskosmos/NASA/ESA