Agentia spatiala argentiniana CONAE (Comision Nacional de Actividades Espaciales), cea care avea in custodie satelitul SAC-D, a pierdut controlul asupra acestuia dupa numai 4 ani de la lansare. Defectiunea, produsa in urma cu cateva zile, mai precis pe 8 iunie, a fost anuntata abia miercuri 17 iunie.
Satelite de Aplicaciones Cientificas este un parteneriat spatial intre NASA si CONAE, concretizat prin construirea a patru sateliti: SAC-A (lansat in 1998), SAC-B (lansat in 1996), SAC-C (lansat in 2000) si in sfarsit SAC-D (lansat in iunie 2011).
Platforma lui SAC-D si cea mai mare parte din instrumente au fost construite in Argentina avand ca parteneri si cateva companii braziliene, insa la realizarea misiunii stiintifice au contribuit NASA, ASI (agentia spatiala italiana) si CNES (agentia spatiala franceza).
In total 9 instrumente stiintifice au livrat date timp de 4 ani:
-Aquarius construit de NASA, a masurat salinitatea marina la suprafata oceanelor
-ROSA (Radio occultation sounder for atmosphere) construit de ASI, a masurat temperatura atmosferica si profilele umiditatii
-ICARE construit de CNES, a supravegheat efectele radiatiei cosmice asupra electronicii satelitului
-SODAD construit de CNES, a investigat distributia de microparticule si a resturilor spatiale
-HSC (High sensitivity camera) construit de CONAE, a observat luminozitatea din medial urban, focurile deschise si a realizat experimente asupra aurorelor boreale
-DCS (Data Collection system) construit de CONAE, a colectat date meteo de ordin general
-TDP (Technological demonstration package) construit de CONAE
-MWR (Microwave radiometer) construit de CONAE, a colectat date despre precipitatii, viteza vantului, raportul de gheata/apa si concentratia de vapori de apa in atmosfera
-NIRST (Infrared camera) construit de CONAE, a identificat incendiile de vegetatie si a monitorizat temperatura la suprafata oceanelor
Desi defectiunea satelitului a venit ca o surpriza, asteptarile la inceputul lui 2015 fiind pentru inca cativa ani, totusi volumul de date colectate pana in prezent depaseste tinta fixata la inceputul misiunii, deci ea poate fi considerata un succes.
Desi NASA si CONAE nu au oferit mai multe amanunte, defectiunea este una iremediabila, localizata la sistemul electric al satelitului, ceea ce inseamna ca el a devenit incontrolabil si nu mai exista posibilitatea comunicarii cu el. Desi o deorbitare in aceste conditii devine imposibila, orbita din care a operat (polara ‘sun synchronous’ 657 km x 657 km x 98 de grade inclinatie), presupune o reintrare in atmosfera Pamantului abia peste cativa ani.
Sa vedem insa ce a cauzat aceasta defectiune. Dupa cum aminteam mai devreme ea este una de natura electrica, survenita fie din cauza operarii defectoase a echipamentului de bord, fie din cauza metodelor de proiectare si constructie a componentelor electronice ce au fost folosite sau din cauza unui eveniment energetic singular (intensificarea activitatii solare etc). Cu mentiunea ca orbita Pamantului nu este oricum un mediu prielnic pentru electronica, in principal datorita stresului pe care temperaturile extreme si radiatia il induc.
In cazul lui SAC-D defectiunea este localizata la sistemul PCDU (Power Control and Distribution Unit), modulul RTU care interfereaza si partea de comunicare intre calculatorul de bord si restul unitatilor de bord. Aceasta este o problema tipica pentru sateliti dar in acelasi timp si una mortala datorita criticalitatii si singularitatii acestui punct, practic functiile vitale fiind intrerupte fara posibilitatea unei corectii de la sol (printr-o reconfigurare SW, izolare a erorii la nivel de HW etc).
Oceanele lumii la control din satelit
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110617003226
Credit NASA/CONAE