Autoritatile de la Bucuresti, prin institutiile cu atributii in domeniul spatial, au luat in calcul si evalueaza la acest moment posibilitata construirii a doi noi sateliti. Este vorba despre misiuni de clasa medie-mare, cu aplicatii practice pentru nevoile actuale ale Romaniei, mai precis una dintre ele se adreseaza domeniului telecomunicatiilor prin satelit in timp ce cealalta cade in sfera a ceea ce generic se numeste EO (Observarea Pamantului) adica producerea de imagini de inalta rezolutie (dar si alte masuratori stiintifice) care sunt folosite pentru cadastrul imobilelor si terenurilor, managementul resurselor naturale, prevenirea dezastrelor naturale si limitarea pagubelor in caz de accidente etc.

Ar fi pentru prima data cand Romania s-ar aventura in constructia si operarea unor misiuni cu utilitate practica in serviciile de care are nevoie societatea, pana acum singurele activitati spatiale manifestandu-se in domeniul nano-satelitilor (proiecte mai degraba experimentale si doar cu utilitate academica).

Primul satelit construit de Romania, intr-un contract de 0.5 milioane de euro coordonat de Agentia Spatiala Romana, Rosa, si avand drept contractori Institutul de Stiinte Spatiale (ISS), Universitatea Politehnica din Bucuresti si firma Bitnet din Cluj, a fost Cubesat-ul Goliat, un nano-satelit de 10 cm x 10cm x 10 cm si cantarind 1kg. Din pacate misiunea, lansata in februarie 2012 in zborul inaugural al rachetei europene Vega, a fost pierduta la scurt timp, reusindu-se practic doar colectarea a catorva minute de telemetrie.

Un al doilea contract a fost atribuit in urma competitiei nationale de proiecte de cercetare in domeniul spatial (STAR), aceluiasi consortiu industrial care participase si la constructia lui Goliat.
De aceasta data a fost vorba de doi sateliti de tip Cubesat 2U (fiecare 10 cm x 10 cm x 20 cm, aproximativ 2 kg) ce vor zbura ca parte a constelatiei de nano-sateliti QB50. Preluand infrastructura de la Goliat, noua misiune, care ar trebui sa se lanseze anul viitor, are obiective ambitioase: testarea zborului in formatie si comunicatii intre cei doi sateliti.

Sa revenim insa la cele doua noi misiuni la care faceam referire la inceputul articolului. Prima dintre ele poarta numele de FarmSat. Institutul de Stiinte Spatiale a castigat in cadrul programului STAR pe care il aminteam mai devreme, un contract pentru elaborarea unui studiu preliminar care sa stabileasca utilitatea construirii unei astfel de misiuni de tip Earth Observations, sa stabileasca cerintele care se impun satelitului si sa traseze arhitectura preliminara a sistemului.

Fara indoiala in Romania datele obtinute prin observatii realizate de la nivelul orbitei terestre sunt de mare utilitate si au aplicabilitate in foarte multe domenii. Ne putem gandi spre exemplu la schimbarile climatice majore ce au avut loc in ultimele doua decade: alternanta de perioade secetoase cu perioade de precipitatii abundente. Ambele cu consecinte dramatice pentru culturile agricole, intr-o tara precum Romania, unde potentialul agricol este foarte ridicat.
O alta aplicatie de actualitate pe care o putem considera este monitorizarea domeniului forestier. Ne amintim cu siguranta cazurile de defrisari ilegale raportate de atatea ori de presa si lipsa unui sistem de gestiune  a padurilor.
Modificarile reliefului sau a bazinelor hidrografice, atent urmarite de specialisti inainte de 1990, au fost ulterior neglijate si astfel, date valoroase au disparut. Insa pentru un management eficient e nevoie de decizii corecte, iar deciziile la randul lor sunt bazate pe informatii. Aici datele satelitare ar intra in scena, pe baza lor vechile modele putand fi actualizate rapid.
Nu in ultimul rand, nu trebuie uitata obligatia Romaniei, la intrarea in UE, de a pastra o evidenta stricta a tuturor proprietatilor. Incadastrarea imobilelor si terenurilor, desi incurajata de Bruxelles si sprijinita cu fonduri europene, nu a fost tocmai un succes, multe din primariile din mediul rural avand in continuare o slaba gestiune a activelor din subordine.

Utilitatea unor astfel de aplicatii ca cele mentionate mai sus este indiscutabila, insa proiectarea, constructia si operarea unui satelit de calibrul lui FarmSat in Romania ridica o serie de intrebari.

Prima dintre ele: este cu adevarat necesara o astfel de investitie? Tara noastra este membra activa a ESA si in virtutea contributiei financiare pe care o achita anual are acces la datele culese de satelitii europeni. ESA a demarat deja programul Copernicus de Observare a Pamantului, doi sateliti fiind deja activi aici: Sentinel 1A lansat anul trecut si Sentinel 2A lansat anul acesta.
Desigur, nu este singura solutie de a avea acces la astfel de imagini de mare rezolutie. La momentul de fata atat in Europa cat si in America de Nord exista multi operatori privati de sateliti optici, care, contra cost pot furniza imagini de la mare altitudine ale teritoriului Romaniei.

A doua: exista in Romania cu adevarat o industrie de profil si furnizori capabili sa lucreze la un proiect de o asemenea anvergura? Pentru ca, daca proiectul va primi unde verde pentru finantare, la scurt timp va trebui sa se treaca de la faza de studiu de fezabilitate la constructia propriu zisa. Din pacate, din motive obiective (starea sistemului educational, conditii financiare si legale, strategia in domeniu, transparenta institutionala etc), dezvoltarea industriei de profil din Romania intarzie si asta in pofida faptului ca anual se cheltuie cateva zeci de milioane de euro de la bugetul central.

O solutie alternativa ar fi desigur externalizarea intregului proiect (pe romaneste cumpararea la cheie a unui satelit). Aceasta este solutia anuntata pentru celalalt satelit la care faceam referire la inceputul articolului. Numele sau nu a fost ales inca, insa misiunea a fost mentionata ca prioritara in septembrie 2014. Desigur, achizitionarea unui satelit de telecomunicatii (prin definitie o platforma standardizata) are mai mult sens (pret, perioada de integrare, accesul la lansare, fiabilitate etc.) decat achizitionarea unui satelit EO (ale carui instrumente de observatie sunt in general prototipuri).

Ar fi insa justificata prezenta unui satelit telecom pe piata de profil din Romania? Se stie ca viteza medie de internet la noi se situeaza la cote foarte ridicate, in principal datorita infrastructurii performante dezvoltate in teritoriu. Nu numai insa: acoperirea la nivel national este buna si preturile se situeaza si ele la valori reduse in comparatie cu restul tarilor europene. Aceste avantaje au favorizat dezvoltarea afacerilor din domeniu-includem aici serviciile de telefonie, internet sau tv, care in Romania sunt accesibile chiar si familiilor cu venituri modeste. In contrapartida, internetul prin satelit (in continuare mai scump decat cel terestru) este putin folosit in tara noastra fata de Europa de vest.
Sunt totusi si nise unde satelitii sunt utilizati cu succes de companii romanesti, un astfel de exemplu fiind distributia de programe TV, unde acoperirea poate fi extinsa de la nivel local la nivel global (si in consecinta portofoliul de clienti poate creste).

Cel putin la prima vedere, un astfel de satelit ar parea interesant pentru o tara precum Romania, membra UE de aproape 9 ani. In definitiv tari precum Vietnamul, Venezuela, Nigeria sau Filipine, pe care de multe ori le consideram inferioare tehnic, au proprii lor sateliti GEO.
Vecinii nostri de la sud de Dunare, se pregatesc deasemenea de lansarea unui satelit de telecomunicatie in 2016 (el insa va apartine unui operator privat si nu statului bulgar).

Bulgaria isi va construi primul satelit de telecomunicatie
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20140910141051

Un satelit de telecomunicatii performant nu va veni insa cu un pret mai mic de 200-300 de milioane de euro si tinand cont ca perioada de operare nu va depasi 15 ani, el va trebui recuperat din pretul serviciilor oferite, care cel mai probabil nu va fi competitiv in raport cu restul competitorilor de pe piata.
Concurenta regionala (satelitul bulgar amintit mai devreme nu va fi singurul concurent in zona) ridica deja semne de intrebare asupra pozitionarii in piata a viitoarei platforme romanesti.
Un astfel de satelit ar putea fi justificat insa daca ar avea aplicabilitate in domeniul comunicatiilor speciale. Romania este activa in teatrele de operatiuni militare si are nevoie de aceste comunicatii. Tara noastra este una din primele 5 tari care au cerut viitoarei agentii de securitate europene sa ii faciliteze accesul la sateliti de comunicatie pentru a avea la dispozitie aceste servicii. Desigur, ca membru NATO avem acces la sistemele Aliantei, insa avand in vedere situatia geo-politica din ultima vreme si faptul ca suntem la frontiera estica a Europei, va trebui mai devreme sau mai tarziu sa ne aducem si noi contributia la aceasta infrastructura.
In acest context va fi interesanta alegerea pe care guvernul de la Bucuresti o va face: va alege sa construiasca acest satelit undeva in Europa (Airbus Defense and Space sau Thales Alenia Space sunt potentiali clienti pentru acest proiect) sau va alege un contractor din SUA (SSL, Boeing, Lockheed Martin). Va fi si un semnal politic pentru pozitionarea tarii in raport cu interesele sale pe termen mediu si lung.

Copyright Space Alliance