Luni 14 martie am asistat la unul dintre acele evenimente care marcheaza istoria explorarii spatiului si care raman o referinta peste timp: lansarea satelitului european ExoMars.
Cu toate ca nu este prima misiune a Europei la planeta rosie si cu toate ca nu este o revolutie tehnologica, Marte ramane o atractie pentru umanitate, iar orice lansare de acest fel starneste foarte mare interes pe mapamond, asa cum de altfel s-a vazut din acoperirea media a evenimentului.

ExoMars ne-a captat cu siguranta atentia mai ales pentru ca deschide o campanie de explorare europeana a planetei rosii, atat de pe orbita cat si la sol (pana acum apanajul exclusiv al americanilor).
Nu in ultimul rand de mentionat, colaborarea cu Agentia Spatiala Rusa, Roskosmos, care le ofera rusilor sansa de a explora Marte dupa o lunga serie neagra de misiuni care au esuat.
Incheiem aceasta introducere cu invitatia catre cititori de a urmari articolele pe care site-ul nostru le va dedica lui ExoMars incluzand detalii tehnice despre platforma si instrumentele de la bord, transferul de la Pamant la Marte, operarea satelitului etc.

Pentru inceput lansarea.
ExoMars a fost lansat pe 14 martie 2016, din Baikonur, la bordul unei rachete Proton-M/Breeze-M. Din fericire fara alte amanari, exact la inceputul ferestrei ideale de transfer catre Marte, care se deschidea pe 14 martie si se inchidea pe 25 martie, deci cel putin startul a fost ideal din punct de vedere al mecanicii orbitale.
Aceasta prima etapa a misiunii ExoMars include un satelit clasic (TGO sau Trace Gas Orbiter) care va orbita planeta si un prim robot stationar (Entry Demonstrator Module redenumit Schiaparelli) care va fi plasat la suprafata. Ea va fi urmata de lansarea in 2018, in a doua etapa, a unui robot mobil.

Cum dimensiunile si greutatea ansamblului sunt medii spre mari (TGO cu panourile solare pliate masoara 3.5 m x 2 m x 2 m si cantareste 3.7 tone in timp ce Schiaparelli incapsulat in scutul de protectie termica masoara 2.4 m in diametru si cantareste 0.6 tone), pentru a avea un transfer rapid catre Marte (intreaga distanta de 496 milioane de km este parcursa in aproximativ 7 luni) a fost nevoie de un delta-v (aport de viteza) la lansare insemnat.
Realizat cu ajutorul puternicei rachete Proton M/Breeze M, cea care de obicei plaseaza pe orbita sateliti masivi de telecomunicatie (dar nu numai). Au fost ceva ingrijorari in privinta lansatorului (implicat in ultimii ani intr-o serie de accidente spectaculoase si care are cateva limitari din cauza tehnologiei invechite), insa partea rusa s-a achitat cu brio de sarcina incredintata.

 

De mentionat aici, ca initial se luase in calcul lansarea misiunii la bordul rachetei Soyuz STB din Guiana Franceza, insa cum pe masura ce proiectarea a avansat si noi sisteme au fost adaugate, a crescut si masa totala, astfel ca Soyuz a devenit insuficienta. Optiunile au ramas doar in clasa lansatoarelor mari: Ariane 5, Atlas 5 si Proton, aceasta din urma fiind aleasa, in parte datorita istoriei (cu ajutorul ei au fost trimise in spatiu cele mai multe din misiunile interplanetare sovietice), dar si din ratiuni politice.

Revenind la subiect, dupa un zbor lung de peste 10 ore si 45 de minute (decolare la 09:31 GMT si separare la 20:13 GMT), cu o ora peste transferul obisnuit catre GEO si incluzand 4 activari ale treptei superioare Breeze M, cea in grija careia a cazut cea mai mare parte a zborului (primele trepte ale rachetei au zburat doar in primele 10 minute), ExoMars s-a separat de modulul de propulsie, scapand de gravitatia Pamantului, intr-o traiectorie hiperbolica. De notat din punct de vedere al statisticii ca aceasta a fost primul zbor heliocentric pentru configuratia Proton M/Breeze M.

A urmat o secventa automata: pornirea calculatorului de bord, desfacerea panourilor solare si pornirea transmisiei.
Prima comunicatie cu echipa de control a satelitului de la ESOC- European Space Operations Centre din Germania, cea care va conduce misiunea de acum incolo, a avut loc insa abia o ora mai tarziu, la 21:29 GMT, atunci cand statia de sol din Malindi, parte a retelei europene Estrack a receptionat semnalul satelitului. Telemetria a confirmat starea buna a sistemelor si ceea ce toata lumea astepta cu sufletul la gura: o noua misiune de explorare spatiala.

In weekendul care va urma, ExoMars isi va stabiliza cursul, pe o traiectorie heliocentrica 0.97 AU x 1.38 AU x 3.8 grade inclinatie.

Vom continua cu alte amanunte despre misiune in partea a doua a articolului nostru.

Credit ESA