Agentia Spatiala Europeana ESA a lansat cu succes astazi doi noi sateliti pentru programul european de navigatie Galileo. Am avut parte de un zbor de noapte, spectaculos, la fel cum sunt toate de acest fel in Guiana Franceza si realizat exact la inceputul ferestrei de timp alocate, cu toate ca vremea in Kourou a fost capricioasa.

Lansarea, la bordul rachetei Soyuz STB operate de Arianespace (versiunea lui Soyuz adaptata pentru zborurile din apropierea Ecuatorului) a avut loc la 08:48 UTC si s-a intins pe durata a 3 ore si 47 de minute. Totul a decurs bine, cei doi sateliti s-au separat corect de racheta in traiectoria dorita si la scurt timp au inceput sa comunice cu statiile de sol.
Ei nu vor deveni insa operationali din punct de vedere al semnalului de navigatie decat mai tarziu, dupa o serie de teste pe care trebuie sa le treaca in orbita.
In urma lansarii de astazi Galileo ajunge la 14 sateliti si pare pe drumul cel bun, dupa un inceput ezitant, asa cum vom comenta mai departe.

Anuntam zborul de astazi inca din luna februarie si spuneam atunci ca desi initial in 2016 era prevazuta o singura lansare la bordul rachetei Ariane ES ulterior s-a revenit si inca o lansare Soyuz a fost adaugata in agenda in luna mai.
Un plan care se dovedeste corect astazi si care accelereaza si mai mult dezvoltarea sistemului Galileo, pentru a-l readuce in carti pe piata globala GNSS, acolo unde trebuie sa faca fata concurentei lui GPS, Glonass, Beidou si mai nou IRNSS (nu mentionam aici QZSS pentru ca sistemul nipon este deocamdata gandit doar ca o imbunatatire tehnica pentru GPS in conditiile specifice ale Japoniei).

Daca GPS sau Glonass nu mai au nevoie de nici un fel de prezentare, ele avand acoperire globala de multi ani, trebuie sa amintim in schimb progresele facute de indieni si de chinezi in acest domeniu.
IRNSS, dupa un start mai lent, a reusit sa recupereze teren si recent a atins maturitatea fazei 1, cu 7 sateliti activi in constelatie si acoperire regionala a subcontinentului indian plus zonele adiacente.
La randul sau Beidou-ul chinezesc, astazi ajuns la generatia a treia a primit multi sateliti noi in ultima perioada si se pare ca va mai primi si anul acesta, in speranta ca va ajunge un sistem global in scurt timp.

Trebuie sa spunem ca toate aceste sisteme, dincolo de latura lor comerciala si de faptul ca sunt tot mai mult parte a vietii noastre (sub diferite aplicatii) au si o componenta strategica importanta, de aici si interesul deosebit al guvernelor pentru ele.

Revenind la Galileo trebuie sa spunem ca in 2015 trei lansari au fost executate, fiecare din ele cu ajutorul rachetei Soyuz si avand cate doi sateliti la bord. In total 6 sateliti au ajuns pe orbita Pamantului.
Anul acesta se spera sa se pastreze acelasi ritm bun. In afara celor doi sateliti de astazi, alti 4 vor fi adaugati in luna noiembrie. Ei vor fi transportati la bordul rachetei Ariane 5 pe care o mentionam mai devreme. Daca totul va decurge bine atunci, Ariane 5 va prelua pe urma greul completarii restului constelatiei Galileo in anii care vor veni.

Insa aceasta este o presiune suplimentara pe industria europeana de profil, care trebuie sa construiasca satelitii Galileo cel putin la acelasi ritm de lansare pe care in are Arianespace.
Consortiul de firme care construieste satelitii, SSTL din UK (pentru instrumentatia de navigatie) si OHB  din Germania (pentru platforma propriu zisa), pare insa sa fi depasit problemele tehnice pe care le-a avut la inceputul contractului si pare sa fi reusit in sfarsit sa treaca la o productie de masa si sa respecte fluxul de sateliti pe care si-l asumase initial.
Tragand linie, putem spune ca Galileo este prima productie de serie autentica in domeniul spatial pentru Europa. Nasterea sa nu a fost usoara pentru nici una din partile implicate, insa din fericire la momentul acesta proiectul este pe un drum bun si speram sa ramana la fel si in urmatorii ani. 

Credit ESA