Pe 18 iunie 2017 China lansa un nou satelit de telecomunicatie la bordul lansatorului sau de clasa mare CZ 3B. Nu a fost cel mai reusit zbor al rachetei pentru ca trapta a treia a functionat sub asteptari, lasand satelitul intr-o orbita gresita. Din fericire insa, vorbim de un satelit mare, de 5.1 tone, cu sistem de propulsie puternic si cu suficient combustibil stocat la bord; lucruri care i-au permis sa execute manevre de corectie. Dupa circa o luna si 10 manevre succesive, Chinasat 9A ajungea in pozitia geostationara si intra in serviciul China Satcom.
In lunile urmatoare a urmat o ancheta amanuntita a acestui zbor, insa CNSA nu este tocmai un exemplu in ceea ce priveste transparenta si este greu de ghicit ce anume a afectat performanta rachetei (o cauza fizica, o limitare software sau o eroare umana).
De altfel CZ 3B are deja cateva incidente la activ, cel mai grav chiar in zborul de debut din februarie 1996, la lansarea satelitului Intelsat 708. Atunci racheta s-a prabusit peste o zona populata producand importante pagube materiale la sol.
Revenind la subiectul articolului, inginerii chinezi au dat unda verde pentru urmatoarea lansare, una cu importanta strategica pentru tara: astfel, o noua pereche de sateliti Beidou a fost transportata pe orbita duminica 5 noiembrie.
Ei fac parte din componenta MEO (Medium Earth Orbit) a constelatiei de navigatie chineze, plasata deasupra Pamantului la altitudinea de 21519 km, similar GPS-ului, lui Galileo si Glonass-ului. Trebuie spus ca, la fel ca si indienii si japonezii, chinezii folosesc si sateliti geosincroni si geostationari pentru a completa serviciile de navigatie.
Noii sateliti, BD-3 M1 si M2 fac parte din faza a treia a sistemului si, la fel ca si satelitii vestici pe care ii copiaza in buna masura, sunt orientati spre o reducere substantiala a costului (importanta in special pe termen lung, avand in vedere numarul de sateliti).
Nu mai sunt construiti ca predecesorii lor pe o platforma derivata din satelitii telecom (DFH 3) ci au o platforma dezvoltata special pentru ei. Sistemul de corectie orbitala a disparut, reducand masa si permitand lansarea mai multor sateliti in acelasi timp (2 in cazul de fata). Insa si posibilitatea de manevra in spatiu a scazut ceea ce inseamna ca ei trebuie transportati pana la destinatia finala si ca in cazul unor erori ale rachetei (asa cum s-a intamplat in 2012 cu Galileo) sansele ca ei sa fie recuperati nu sunt foarte bune.
Cu acesti doi sateliti numarul satelitiilor Beidou lansati ajunge la 25. Dintre ei 15 sunt operationali. Mai jos situatia principalelor sisteme de navigatie la nivel global.
Credit CNSA