In aceste zile Agentia Spatiala Indiana face ultimele pregatiri pentru lansarea urmatoarei sale misiuni de anvergura: Chandrayaan 2 este asa cum spune si numele, succesoarea primei misiuni lunare indiene (de altfel si prima iesire in afara orbitei Pamantului pentru ISRO) si cea de a treia misiune interplanetara a tarii (reamintim ca India mai are in acest moment o sonda operationala in jurul lui Marte, Mangalyaan).

Chandrayaan 1 fusese lansata in zborul C11 al rachetei indiene PSLV pe 21 octombrie 2008. Construita cu buget redus (80 de milioane de dolari la momentul lansarii, la care s-au adaugat mai tarziu alte fonduri pentru operatiuni si pentru procesarea datelor) si fara prea multa experienta tehnica anterioara (exceptand schimbul de tehnologie cu ESA sau NASA), satelitul a fost totusi un succes major pentru industria spatiala indiana, reusind, in pofida duratei scurte de functionare (312 de zile fata de cei doi ani pentru care fusese proiectata) sa colecteze 95% din datele pe care si le propusese - printre altele sa survoleze locurile de aselenizare ale misiunilor Apollo, sa confirme fosta activitate tectonica a Lunii si depozitele de apa detectate de LCROSS.

Desi comunicatia cu satelitul nu a mai putut fi restabilita dupa 28 august 2009, cel mai probabil din cauza unor probleme termice combinate cu doza de radiatie receptionata de componentele electronice, el a ramas intr-o orbita stabila, la joasa altitudine, in jurul Lunii (inaltimea orbitei variaza intre 150 si 270 de km fata de suprafata selenara), iar americanii in 2016, folosind puternica lor retea de sol au putut observa cu precizie traiectoria sa.

Daca Chandrayaan 1 a fost o provocare pentru inginerii indieni, rezultand o misiune cu masa de 1.3 tone la lansarea de pe Pamant, format din doua componente (satelitul propriu zis si un robot fix care a fost prabusit la suprafata), in buna parte cu echipamente refolosite de pe satelitii geostationari ai tarii si in care infrastructura si cunostiintele specifice au trebuit acumulate din mers (amintim aici doar manevra de captura in jurul Lunii), Chandrayaan 2 este deja in alta categorie.
 

Compusa din trei elemente (satelit, modul de aselenizare si robot mobil la suprafata), Chandrayaan 2 ridica substantial mai multe probleme datorita gradului de complexitate al sistemelor.
3.2 tone (1.4 tone pentru satelit, 1.2 tone pentru modulul de aselenizare si 20 de kg ale robotului lunar) vor trebui ridicate de la sol in lansarea din martie si pentru acest lucru PSLV nu mai este cu siguranta potrivit; in schimb se va folosi lansatorul de clasa mare GSLV Mark 2.
Daca totul va decurge cum trebuie, va fi a doua aselenizare controlata dupa sfarsitul erei Apollo, dupa ce acum cativa ani China reusea aceeasi performanta cu robotul sau Yutu (de altfel, cele doua misiuni sunt in mare masura similare).
Yutu – jurnal de bord iunie 2014
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20140615011403
 
 

Vom continua.

Articole mai vechi despre explorarea spatiala indiana:
Lansarea satelitului indian Chandrayaan1
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=200907061211
O noua misiune interplanetara cu buget redus a Indiei. De data aceasta tinta este Venus
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20150810044507
Mangalyaan (partea 9). Mangalyaan manevreaza in jurul lui Marte si castiga o extensie pana in 2020
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20170217155813

Credit ISRO