Falcon 9 Full Thrust Block 4 a intrat oficial in categoria a doua de lansatoare ce pot fi folosite de Agentia Spatiala Americana, o certificare de care avea nevoie pentru a putea efectua (probabil in aprilie), lansarea telescopului spatial TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite), o misiune extrem de importanta pentru NASA pentru a putea continua activitatea de descoperire si studiere a exoplanetelor, in conditiile in care principalul instrument de cercetare, telescopul Kepler, va fi retras din activitate in scurt timp (am scris deja despre acest lucru intr-un articol de acum cateva zile).
Categoria a doua inseamna risc mediu acceptat pentru sateliti mergand de la clasa C sau D (prioritate joasa sau medie pentru NASA, durata de viata sub 2 ani, complexitate medie spre mica) pana la sateliti de clasa B (prioritate mare, durata de viata intre 2 si 5 ani, complexitate medie spre mare).
Conform standardelor agentiei, Falcon FT B 4 a fost incadrata la situatia 3 zboruri reusite consecutiv pentru o varianta constructiva derivata dintr-o clasa de vehicule ce fusese anterior certificata in categoria 2 sau 3. Intr-adevar, Falcon 9, in versiunea 1.1 primise de la NASA certificarea de categorie 2 in mai 2015, in acelasi timp cu calificarea pentru programul EELV (Evolved Expendable Launch Vehicle) al US Air Force, dar imediat in iunie, seria buna a fost intrerupta de pierderea cargoului Dragon CRS 7.
Ulterior a intrat in productie versiunea 1.2 (atat in varianta normala cu tren de aterizare, cat si in varianta expandabila, fara), 29 de zboruri fiind realizate in aceasta configuratie (25 normale, 4 expandabile), cu doar un incident inregistrat in septembrie 2016, la explozia pe rampa a satelitului Amos 6.
Schimbarea versiunii a fost acceptata formal de USAF, nefiind nevoie de o recertificare ca in cazul NASA, astfel ca, in scurt timp, dincolo de lista obisnuita de pasageri comerciali au aparut si primele 3 incarcaturi militare: X 37B, NROL 76 si Zuma.
Insa in toata aceasta perioada inginerii SpaceX au tot experimentat: excluzand cele 4 zboruri expandabile care sunt o categorie aparte, din celelalte 25, 20 au folosit echipament Block 3 si 5 echipament Block 4.
Asta inseamna un procent de reusita de 96% per total, cu 95% pentru Block 3 si 100% pentru Block 4 (5 din 5) - aceasta este de fapt si versiunea pe care deocamdata (pana la intrarea in folosinta a Block 5), Elon Musk vrea sa o certifice pentru deservirea misiunilor stiintifice pentru ca, asa cum ne-a anuntat in conferinta de presa de dupa lansarea Falcon Heavy, toate resursele ingineresti vor fi puse in calificarea pentru zboruri cu echipaj uman, in Falcon Heavy si in BFR.
clasele de lansatoare certificate de NASA
clasele de sateliti certificate de NASA
Lui Musk i-ar fi fost la indemana si o certificare categoria a treia pentru Block 3, numai 2 zboruri reusite ii lipsesc pentru aceasta, insa, cum spuneam, in conditiile in care ea va fi scoasa din activitate, si-a concentrat atentia doar pe Block 4 si evident pe Falcon Heavy.
Asadar, urmatorul pas major va fi certificarea lui Falcon Heavy pentru USAF si NASA, in prima faza probabil in categoria a doua (3 zboruri reusite succesiv) si ulterior in categoria a treia (o serie neintrerupta de 14 zboruri).
Pentru a grabi lucrurile, chiar cu riscul de a pierde ceva bani, SpaceX a anuntat deja urmatoarele lansari Falcon Heavy de la Cape Canaveral de anul acesta: in primul vom avea un satelit de comunicatii al Arabsat, in timp ce in al doilea vor zbura 33 de sateliti nano si micro. In ambele cazuri, daca lista nu va fi completata ‘din scurt’ cu alti pasageri, racheta va zbura mult sub capacitatea sa (sub 25%), dar cum spuneam acest lucru deja nu mai conteaza avand in vedere perspectivele de viitor.
Trebuie sa spunem ca lucrul cu NASA nu este foarte usor, dimpotriva, agentia are unul dintre cele mai sofisticate sisteme de evaluare a calitatii pentru ca opereaza echipamente extrem de scumpe si programe de importanta strategica pentru natiunea americana. Dar inevitabil, acest sistem induce si foarte multa birocratie in comparatie cu, sa zicem, un client comercial obisnuit, unde lucrurile sunt mult mai simple, riscul rezolvandu-se de multe ori prin incheierea unor polite de asigurare private.
Plus foarte multi bani cheltuiti - SpaceX fiind nevoita sa cheltuie zeci de milioane de dolari, trebuind sa dea comisiei de certificare acces la procedurile interne, la sistemul de asigurare a calitatii etc, practic in toti acesti ani lucrandu-se in echipa cu cei de la NASA (cum de altfel se va lucra in continuare pentru certificarea restului sistemelor, cel mai complex fiind cel de zbor cu echipaj uman, unde conditiile sunt inca si mai strcite). Insa rezultatele se vad cu ochiul liber, cum spuneam in cresterea calitatii.
Cazul de fata, este relevant pentru ritmul cu care se desfasoara lucrurile, din cauza semnarii cu intarziere a documentelor, cel mai probabil lansarea lui TESS se va muta din martie asa cum se estima initial, pana in aprilie. Daca luam in calcul inca 2-3 luni pana cand telescopul va fi pregatit pentru observatii, vom vedea ca el va deveni operational abia in iunie-iulie; cu putin noroc nu inainte de oprirea lui Kepler. In paranteza trebuie spus ca Europa va aduce la randul ei un nou instrument comunitatii astronomice, CHEOPS (Characterising Exoplanets Satellite), lansarea fiind asteptata spre sfarsitul anului.
Aceasta certificare are insa si o alta dimensiune: practic, este o confirmare indirecta a pozitiei oficiale a lui SpaceX, ce infirmase la inceputul lunii ianuarie, orice vina in cazul lansarii satelitului militar Zuma.
Zborul acela a fost contabilizat de comisie drept un succes si a ajutat la actuala certificare a rachetei Falcon 9.
A fost asadar un simplu foc de paie aprins de ziaristi in urma unor zvonuri, citand surse neverificate sau a fost chiar o problema reala in acea lansare ? Fara o clarificare oficial a autoritatilor nu putem raspunde la aceasta intrebare, insa astazi un lucru este cert: daca a fost vina cuiva, nu a fost cu siguranta cea a inginerilor SpaceX.
https://nodis3.gsfc.nasa.gov/NPD_attachments/AttachmentA_7C.pdfhttps://nodis3.gsfc.nasa.gov/npg_img/N_PR_8705_0004_/N_PR_8705_0004_.pdf
Credit NASA/SpaceX