Cea mai noua generatie a rachetei indiene GSLV (Geosynchronous Satellite Launch Vehicle), Mark 3, a confirmat asteptarile pe care Agentia Spatiala Indiana ISRO o are de la ea (viitoarele misiuni cu echipaj uman sau lansari interplanetare), reusind, la zborul cu numarul 3, de pe 14 noiembrie, sa transporte in spatiu cel mai greu satelit al tarii de pana acum, GSAT 29.

Precedentele misiuni au avut loc in decembrie  2014 (zbor de test suborbital) si respectiv iunie 2017, aceasta din urma debutul orbital, tot cu un satelit din seria GSAT, cel cu numarul 19.

Programul GSLV a avansat greu, mai ales datorita dificultatilor tehnice intampinate la dezvoltarea unui motor criogenic indigen pentru treapta superioara.
GSLV Mark 3, produsul final al acestui program este o racheta cu doua boostere S 200 pe baza de combustibil solid, o treapta centrala de tip L 110 cu 2 motoare Vikas pe baza de combustibil lichid si in sfarsit, o treapta superioara criogenica, cu un motor C 25.

Racheta are o lungime de 43.5 de m si o greutate de 640 de tone, fiind capabila sa ridice intr-o orbita GTO pana la 4 tone astazi si pana la 6 tone in viitor, in varianta imbunatatita. Mult peste cele 2.5 tone ale generatiei anterioare, dar substantial sub jucatorii mari din piata (Ariane 5, Falcon 9, Atlas 5 sau Delta 4).
De altfel acesta a fost si scenariul folosit pentru GSAT 29, care a fost plasat intr-o traiectorie 181 km x 35737 km x 21.5 grade înclinație, de unde va trebui sa manevreze pentru circularizarea orbitei, scaderea inclinatiei orbitale si apoi migrarea catre pozitia ecuatoriala finala, 55 de grade longitudine estica.
 
Vorbim despre un satelit de 3.4 tone, dezvoltat pe platforma I-3K, proiectat pentru minim 10 ani de operare. La bord sunt transpondere in banda Ku si Ka, un experiment de comunicatie optica in banda Q/V si un echipament special de observatie denumit GHRC (GEO High Resolution Camera).

Credit ISRO