La o distanta de cateva zile, totusi nu vom lasa sa treaca neobservat un eveniment extrem de important ce a avut loc la sfarsitul lunii februarie: pe 27 februarie asistam la debutul celei de a doua megaconstelatii, OneWeb.

Amanata de mai multe ori, in final cu peste un an fata de planurile initiale, si pierzand intre timp prim-planul in media internationala in fata rivalilor de la SpaceX, care, asa cum bine ne amintim, reusisera in urma cu fix 12 luni sa trimita in spatiu primii doi sateliti de test ai Starlink-ului lor, OneWeb, sprijinita din spate, atat tehnic cat si financiar, de actori importanti din aerospatial, a reusit sa mearga mai departe si sa deschida anul 2019 printr-o lansare multipla.

Zborul a avut loc din Guiana Franceza, la bordul unei rachete Soyuz, operata de Arianespace, si a avut la bord 6 din cei 10 sateliti construiti in Europa, la Toulouse, de compania Airbus, ca demonstratori tehnologici ai constelatiei.
Ceilalti 4 sateliti au fost pastrati la sol, ca rezerva - luand in calcul un eventual incident la lansare, dar in acelasi timp ei vor fi folositi si drept platforme de test/simulator hardware pentru satelitii din spatiu.

Locul lor a fost luat de un adaptor special construit de compania APCO Technologies si instalat pe suportul de fixare al satelitiilor. Acesta din urma este construit de compania RUAG Space AB (filiala suedeza a elvetienilor de la RUAG, responsabili si pentru constructia structurii mecanice a satelitiilor OneWeb) si este atasat treptei superioare de propulsie a rachetei Soyuz, Fregat.
Prin acest artificiu simplu, distributia de masa s-a pastrat si dinamica zborului nu a avut de suferit.

Misiunea VS21, este asa cum spune si numele, a 21-a pentru Soyuz de pe teritoriu francez (Guiana Space Center). In configuratie ST-B, racheta a avut de transportat pe orbita nu mai putin de 1945 kg (fiecare satelit a cantarit 147.7 kg, la care se adauga masa adaptorului, cablaje etc).
OneWeb 0006 (SherpaSat), 0007 (ChinghizSat), 0008 (IcyerekezoSat), 0010 (ChusigSat), 0011 (LempiraSat) si 0012 (NanuqSat) fac parte din blocul F6 al lui OneWeb Satellites, asocierea 50%-50% dintre OneWeb si Airbus Defence and Space.

De fapt, la inceput in 2015, cand cererea pentru oferte fusese lansata de OneWeb, Airbus fusese doar unul dintre ofertanti, alaturi de Thales Alenia Space, OHB, SSL si Lockheed Martin.
Criteriile de selectie erau in primul rand pretul (care trebuia sa ramana la sub 0.5 milioane pe satelit) si capacitatea industriala, pentru prima productie cu adevarat de masa, intr-o industrie orientata preponderent spre unicate.
La o saptamana normala de lucru, asta ar insemna 10 sateliti pe saptamana, sau 2 pe zi, la aceleasi standarde de calitate ca in cazul unui satelit normal (durata de viata garantata de producator ramane la peste 7 ani).
Pentru a demonstra ca face fata acestor cerinte, Airbus a trebuit sa regandeasca complet lantul de productie la baza sa din Toulouse, punand accentul pe modularitate, integrare de tip plug-and-play, robotizarea liniei de productie, proceduri automate de testare etc.
In 2016 se semna asocierea de care aminteam, insa Airbus era nevoita sa mute facilitatile pe teritoriu american, in Florida.

Inchidem aceasta paranteza si revenind la lansare trebuie sa spunem ca satelitii din grupul F6 (First Six) au fost transportati de modulul auxiliar de propulsie Fregat in acelasi plan orbital, la circa 1000 km altitudine, pe o traiectorie cu inclinatia de 87.77 grade fata de Ecuator.
Pentru a asigura o distributie corecta in planul orbital, primii doi s-au separat dupa 63 de minute in zbor, iar ceilalti patru dupa 82 de minute.
 

De acolo ei vor manevra cu ajutorul propulsiei electrice de la bord, pentru a atinge orbita operationala (1200 km x 1200 km x 87.9 grade).
 
Debutul megaconstelatiilor
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20180224022407

Credit Arianespace