Cu doua lansari, dupa o pauza de aproape doua luni, Rusia revine usor in topul mondial ajungand la 7 zboruri pe parcursul lui 2019. Clasamentul la jumatatea anului, daca putem spune asa, indica 10 lansari pentru SUA si 9 pentru China (de subliniat ca dintre acestea 2 au esuat), insa toate cele trei mari programe spatiale sunt in plina efervescenta si lucrurile sunt departe de a fi transate.

Cele doua zboruri despre care discutam au avut loc la cateva zile distanta, pe 27 si respectiv 30 mai, primul de la baza spatiala Plesetsk, cel de al doilea din Baikonur.
Pentru ele au fost folosite cele doua rachete de baza aflate astazi in serviciul Roskosmos: Soyuz 2 (in versiunea 1b, cu o treapta superioara de tipul Fregat M) si Proton M (cu o treapta superioara Breeze M).

Primul satelit la care vom face referire, a fost unul de navigatie, pentru sistemul Glonass. El se numeste Kosmos 2534 (sau dupa indicativul constelatiei Glonass 758) si a fost plasat intr-o orbita MEO. Momentan inginerii rusi desfasoara o serie de teste orbitale, inainte de a-l declara apt pentru serviciu.
Va ocupa pozitia orbita 12 in constelatia Glonass, urmand sa inlocuiasca satelitul Glonass 723, ce fusese lansat in decembrie 2007.
Vorbim despre clasica platforma Uragan M si deci despre o misiune de intretinere a constelatiei. O versiune modernizata, prototip denumit K, a fost lansata in 2011 insa ea este in teste, nu a intrat niciodata in serviciul activ si probabil va ramane asa pana cand, noii sateliti ce vor fi inspirati din ea, vor incepe sa fie construiti si lansati de industria spatiala rusa (cel mai probabil in tandem cu dezvoltarea familiei de rachete Angara).
 

Cea de a doua lansare a avut un pasager mult mai greu, satelitul de comunicatie Yamal 601, ce a cantarit circa 5.4 tone. Din acest motiv si nevoia de a folosi racheta mare Proton M, careia, chiar si asa, i-au trebuit peste noua ore (lansarea a avut loc la ora 17:42 GMT, separarea la 02:55 GMT) si 5 manevre, pentru a plasa satelitul intr-o traiectorie GTO  6740 km x 35716 km x 17 grade inclinatie, foarte aproape de performantele teoretice ale lui Proton M.
 
Daca prima lansare a fost una militara, cea de a doua a fost operata comercial de ILS (International Launch Services).

Yamal 601 ii apartine lui Gazprom Space Systems, subsidiara spatiala a concernului rus Gazprom si a fost construit de Thales Alenia Space la fabrica sa din Cannes, folosind platforma telecom Spacebus-4000C4.
Trebuie spus ca Thales, care este inscris si pe lista potentialilor furnizori de echipament pentru achizitia viitorului satelit romanesc de telecomunicatii, face de multi ani afaceri in aceasta zona a lumii fiind colaborator traditional pentru firmele rusesti sau din fostul spatiu sovietic.
Yamal 601, care are o durata de viata de minim 15 ani, vine echipat cu 18 transpondere in banda C, 19 transpondere in banda Ku si 26 de transpondere in banda Ka. El va inlocui la 49 de grade est vechiul satelit Yamal 202, operational din 2003, extinzand acoperirea serviciilor dincolo de teritoriul Federatiei Ruse (pana in Europa, Orientul Mijlociu, nordul Africii si Asia).
Mai trebuie spus ca in ciuda unei lansari reusite, Yamal 601 a intampinat ceva probleme pe orbita. Prima din manevrele orbitale care trebuie sa il duca (prin circularizarea traiectoriei si scaderea inclinatiei orbitale la zero) la pozitia geostationara, a esuat pe 1 iunie.
Motorul orbital principal, S400, construit de Arianegroup in Germania, care foloseste propulsie chimica, a fost oprit, dupa ce in timpul manevrei, sistemul de control al satelitului a detectat o abatere de la directia tinta.
 

Ulterior, in urma analizei, inginerii Thales au luat decizia sa efectueze urmatoarea manevra cu ajutorul propulsiei de rezerva, un sistem de 4 motoare ionice SPT-100, folosite in mod normal doar pentru corectii orbitale. Familia ‘Stationary Plasma Thruster’, construita pe baza efectului Hall, foloseste xenon pe post de agent propulsor si este fabricata de compania rusa OKB Fakel.
 
Raportul de tractiune intre S400 si SPT-100 este in mod evident dezechilibrat, tradus direct acest lucru inseamna ca daca nu se rezolva problema sistemului principal manevrarea satelitului va dura mult mai mult decat se estima initial si implicit intrarea in serviciu se va amana cu cateva luni, insa din punct de vedere al duratei de viata (si al valorii comerciale a satelitului) nu vor fi repercursiuni avand in vedere ca vorbim despre folosirea propulsiei electrice.

De altfel, a doua manevra, de pe 6 iunie, folosind in exclusivitate sistemul de motoare SPT-100 a confirmat, neridicand nici un fel de probleme, satelitul ajungand la 12231 km x 35790 km x 10.2 grade inclinatie. Pe 11 iunie, o alta manevra a adus satelitul la 13400 km x 35800 km x 9.1 grade.
Estimarile curente arata ca Yamal 601 va ajunge in jurul Ecuatorului pe 9 iulie.
 

Urmatoarea lansare rusa va avea loc peste cateva zile. Este vorba despre un satelit stiintific, construit in parteneriat cu Germania (institutul Max Planck Institute for Extraterrestrial Physics). Telescopul Spektr-RG va fi prima misiune ce va opera in jurul punctului Lagrange L2, pana acum exclusiv folosit de misiuni americane si europene.
Si dupa pierderea in 2016 a observatorului japonez Hitomi (Astro-H), o binemeritata si mult asteptata de comunitatea astronomica, misiune de investigatii in domeniul undelor X.

Criza gazului alimenteaza tehnologia spatiala
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=200907061433

Concernul rus Gazprom incearca sa recupereze teren prin lansarea unui nou satelit
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121105051059

Un nou incident al rachetei Proton pune in pericol planurile Gazprom (partea 1)
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121209114809

Un nou incident al rachetei Proton pune in pericol planurile Gazprom (partea 2)
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121211010207

Credit Roskosmos