12 iunie a adus lansarea cu numarul 6 pe anul in curs, a rachetei Falcon 9. Fara emotii pentru cei de la SpaceX, asa cum ne-au obisnuit in ultimul timp, versiunea Block 5 demonstrandu-si deja fiabilitatea.
Plecata de pe rampa complexului 4E de la baza spatiala Vandenberg, racheta a ridicat incarcatura pe orbita si apoi a aterizat treapta intai la cateva sute de metri distanta, in ceea ce a fost denumita ‘Landing Zone 4’ sau pe scurt LZ 4 (pe locul vechiului complex SLC 4W). Este vorba de treapta cu indicativul 1051, aflata la al doilea sau zbor (primul in martie, in zborul demonstrativ Demo 1 al cargoului Crew Dragon).
Desi la Cape Canaveral, recuperarile la sol au devenit o rutina (13 de astfel de incercari fiind bifate, in conjunctie cu cele 26 de pe mare), pentru Vandenberg este doar al doilea scenariu de acest fel.
Lansarea a fost dedicata celor trei sateliti ce formeaza cea mai noua constelatie canadiana, Radarsat Constellation, succesoarea de drept a misiunilor anterioare Radarsat 1 (1995) si Radarsat 2 (2007).
Zburand in tandem, la o altitudine de 592 km, separati la 120 de grade, pe o traiectorie inclinata la 97.7 grade fata de Ecuator, cei trei isi completeaza reciproc observatiile, scazand perioada de revizitare al oricarui punct de pe Pamant la numai 4 zile (fata de 24 de zile in cazul lui Radarsat 2).
Asta in conditiile in care intreg teritoriul canadian, incluzand zonele nordice extreme, se reuseste a fi scanat in fiecare zi.
Sa nu uitam ca discutam despre o misiune radar de mare precizie (pana la 1 m rezolutie la sol), independenta de conditiile meteo de observare.
Dincolo de implicatiile sale stiintifice (monitorizarea calotei glaciale, deformatiilor de sol, inundatii, poluarea raurilor si a oceanelor, evaluarea pagubelor cauzate de seisme sau furtuni etc), misiunea are si o importanta componenta militara, datele sale urmand sa fie folosite de armata canadiana.
Programul a costat Agentia Spatiala Canadiana CSA aproximativ 1.2 milioane de dolari canadieni. Satelitii, cantarind 1.4 tone fiecare si cu o durata de viata de minim 7 ani, au fost construiti de MDA (MacDonald Dettwiler Aerospace) in colaborare cu Bristol Aerospace, cei care au furnizat platforma de baza SmallSAT MAC-200. Satelitii masoara 1.1 m x 1.1 m x 3.6 m si au o anvergura (cu antena radar deschisa) de 6.9 m.
La bord se afla un radar SAR (Synthetic Aperture Radar) integrat cu un sistem AIS (Automated Identification System) pentru monitorizarea traficului naval.
Totul montat pe doua panouri expandabile, cu suprafata totala de 9.5 metri patrati, ce vor fi desfacute in zilele care urmeaza. Se va trece apoi la pornirea echipamentelor si la o serie de teste, insa primele date nu vor veni mai devreme de 3 pana la 6 luni.
De remarcat si ca, spre deosebire de misiunile anterioare Radarsat, de aceasta data accesul la date nu va mai fi unul public ci va fi garantat doar organizatiilor guvernamentale.
Credit SpaceX