Joi 11 iulie, cu o amanare impusa de conditiile meteo din Guiana Franceza, cel mai mic lansator european, Vega, a plecat de pe rampa de lansare ELV din Kourou, in ceea ce ar fi trebuit sa fie misiunea sa cu numarul 15.

Ca multe din programele spatiale europene, marcate de divergente economice si politice intre statele membre, Vega s-a nascut si ea foarte greu, iar unele din decizii s-au dovedit mai mult decat discutabile pe termen lung (spre exemplu implicarea industriei ucrainene de profil, intre timp grav afectata de sanctiunile impuse de Rusia in urma conflictului dintre cele doua tari).
A venit cu intarziere, intre timp piata evoluase, si in acest context noua racheta si-a gasit mai greu locul. Practic, minimul de 4 zboruri pe an ca limita a profitabilitatii pe care Arianespace le tintea, nu a fost niciodata realizat.
Dincolo de cativa pasageri comerciali, racheta a ramas sa se bazeze in buna masura doar pe proiectele europene, mentinerea sa in flota fiind subventionata prin intermediul acestor contracte.

Vega si-a facut debutul in februarie 2012 cu un zbor oferit gratuit mai multor sateliti Cubesat proveniti din diverse tari europene, la vremea respective unele dintre ele cu statut de aspirante la Agentia Spatiala Europeana, ESA. Printre ele si Romania, intre timp devenita membru al ESA, care ne amintim, a zburat micul sau satelit Goliat, primul proiect de acest fel coordonat de Agentia Spatiala Romana, Rosa.

Cel mai bun an al lui Vega a fost 2017, cand 3 zboruri au fost realizate din Kourou. Anul acesta mai avusese loc un zbor, in luna martie, si se spera ca pentru prima data sa se treaca la 4 sau mai multe misiuni pe an.
Cu totul 9 zboruri sunt contractate de Arianespace pentru anii urmatori.
 

Motivele pe care le-am expus mai devreme si altele ce tin de contextul economic si politic actual, au pus Vega sub lupa autoritatilor. Ca si in cazul surorii sale mai mari, Ariane 5, s-a decis ca este timpul pentru o revigorare a programului.
O versiune imbunatatita a rachetei, denumita Vega C, va intra in scurt timp in flota Arianespace pentru a putea pastra capabilitatile europene in segmentul lansatoarelor mici si pentru a putea face fata presiunilor venite de la rachete chineze, indiene sau americane.
Deocamdata un segment dominat de acestea din urma, parand ca Electronul celor de la Rocket Lab s-a instalat comfortabil in preferintele clientilor, e adevarat ca pe moment cu o capacitate mai mica de transport, insa aceasta va creste.
Costul estimat pentru o lansare Vega C se situeaza intre 35 si 40 de milioane de dolari, ceea ce o plaseaza mai mult in vecinatatea lui Falcon 9 decat in apropierea lui Electron, aceasta fiind o alta chestiune controversata.

Incheiem aceasta mica paranteza si revenim la zborul VV15. Pasagerul sau a fost satelitul de spionaj Falcon Eye 1, al celor din Emiratele Arabe Unite. Asa cum spune si numele, el nu este singular, un al doilea satelit de acelasi fel urmand a fi lansat, tot de Vega, in noiembrie. Sau cel putin acesta a fost planul initial, pentru ca lucrurile nu au mers cum se astepta toata lumea.
 

La 01:53 UTC joi noaptea Vega decola cu bine din Kourou, programata fiind pentru un zbor de 57 de minute, culminand cu plasarea pasagerului intr-o orbita SSO cu altitudinea de 611 km. 3 activari ale treptei superioare de propulsie AVUM erau asteptate in acest scenariu.
Nu am ajuns insa acolo pentru ca, la putin dupa 2 minute petrecute in zbor, racheta a deviat de la traiectorie si s-a prabusit in Oceanul Atlantic.
Adica dupa separarea treptei intai, in mijlocul ferestrei de activare a treptei a doua. Viteza maxima atinsa de racheta a fost de 2.17 km/s.
Deocamdata nu este clar daca a fost vorba despre o problema de tractiune a motorului treptei a doua, Zefiro 23 sau sunt implicate si alte elemente din partea de control a zborului (computer de bord, senzori etc). Imediat ESA a numit o comisie de ancheta care sa investigheze cauzele producerii acestui accident.
Ne reamintim ca aceeasi comisie lamurise anul trecut problemele aparute la Ariane 5 (in final legate de programarea de zbor a rachetei), dupa acel incident fiind recomandata printre altele si modernizarea echipamentului de sol care urmareste racheta la decolare.

Zefiro 23 este in principiu un motor simplu (bazat pe combustibil solid) construit de compania italiana Avio, cu experienta in domeniul aerospatial; din acest punct de vedere o defectiune este surprinzatoare. Astfel de motoare pot sta mult timp in stoc inainte de a fi integrate (fara a fi afectata performanta lor). Constructia lor este simpla, pentru o companie cu un asemenea nume, verificarile de calitate nu ar fi trebuit sa fie dificile. Operarea este la randul ei mult mai putin complexa decat in cazul unui motor cu combustibil lichid, fara turbopompe, amestecuri de substante, fara porniri si opriri etc - practic un astfel de motor functionand (liniar) pana la consumarea combustibilului.

Ne oprim insa aici cu concluziile si asteptam rezultatele oficiale ale investigatiei, care ar trebui sa apara maxim in cateva saptamani.
 

Sa spunem cateva cuvinte si despre pasager pentru ca multe din speculatiile aparute dupa zbor, cu referire la un posibil sabotaj (o pista care este verificata ca de fiecare data, dar care are insa o probabilitate foarte mica avand in vedere masurile de securitate ce sunt luate in mod normal), se datoreaza tocmai caracterului sau mai special.
Falcon Eye 1, ca si geamanul sau, au fost comandati de UAEAF (Armed Forces of the United Arab Emirates) industriei spatiale europene, intr-un contract cu implicatii geopolitice majore. Cele mai mari companii din Europa, Airbus Defense and Space si Thales Alenia Space au fost contractor principal si respectiv secundar in acest contract de circa 1 miliard de euro.
Satelitii de 1197 kg (practic jumatate din capacitatea de transport a lui Vega) sunt construiti pe o platforma AstroSat 1000 si preiau multe din elementele satelitiilor de spionaj francez Pleiades. Ei au o durata de operare de minim 5 ani, insa din experienta misiunilor anterioare, pot functiona mult peste aceasta limita.
Instrumentul principal, HiRI (High Resolution Imager) poate produce imagini cu rezolutia de sub 1m la sol, ceea ce transforma satelitul intr-o masinarie militara extrem de valoroasa.
De cativa ani Franta este extrem de activa in domeniul vanzarilor de tehnologie inalta, mai multe tari beneficiind de pe urma acestor contracte (ultima dintre ele Maroc care a cumparat de asemenea doi sateliti similari, Mohammed 6A si 6B).

 

Mohammed al saselea
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20171110124842
Un nou satelit pentru Maroc
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20181123150252

In anumite cazuri, cum este si cel de fata, SUA au intervenit direct incercand sa blocheze tranzactiile justificand ca la bord sunt componente restrictionate ITAR. Cateva luni de negocieri intre guvernele francez si american, si o oferta cu clauze imbunatatite pentru contracararea concurentei de la Lockheed Martin si DigitalGlobe au fost necesare inainte ca acest contract sa fie relansat si sa intre efectiv in lucru.
Mai trebuie spus ca Emiratele Arabe Unite nu sunt la primul contract cu asocierea Airbus/Thales-Alenia, prin programul Yahsat au cumparat si lansat in 2011 si 2012 primii lor sateliti telecom militari. Un al treilea a fost contractat cu compania mericana Orbital ATK si lansat in 2018.
Inaintea lor, Abu Dhabi-ul a beneficiat insa de serviciile de telecomunicatii ale lui Thuraya, printre primii operatori de telecomunicatie din zona Orientului.
Din 2014 Emiratele au propria lor agentie spatiala si au devenit extrem de interesate de aplicatiile spatiale, investind substantial in tehnologie si in aducerea de specialisti straini. Pe lista se afla chiar si o misiune de explorare a planetei Marte.
 

Pe final de articol vom remarca si ca din punct de vedere financiar principalii actori din zborul VV15 nu vor suferi pierderi - cel putin nu direct pentru ca sigur serviciul va deveni activ mult mai tarziu, fiind nevoie de reconstructia platformei si lansarea ei la o data mai tarziu. Atat satelitul cat si racheta fusesera asigurate pentru 369 de milioane de euro de un grup de companii de profil din care face parte si asiguratorul german Munich Re. Suma este una dintre cele mai mari ce va fi platita in domeniul acesta, insa raportat la incasarile companiei germane, de aproximativ 50 de miliarde de euro, nu mai ridica probleme.

Credit Arianespace