SpaceX a lansat la bordul rachetei sale Falcon 9, misiunea cu numarul 18 din cele 20 contractate in cadrul programului NASA Commercial Orbital Transportation Services. Cu exceptia incidentului din iunie 2015, toate cargourile trimise au ajuns cu bine la ISS, si considerand si pretul (3 miliarde de dolari) putem spune ca Agentia Americana are toate motivele sa se declare multumita.
Insa o eventuala extensie a acestor servicii tine doar de modul cum administratia de la Washington va privi Statia Spatiala Internationala in anii urmatori. Teoretic un al doilea contract Commercial Resupply Services ar putea fi semnat, el urmand sa acopere cel putin o parte din decada urmatoare.
Scopul principal, acela de a dezvolta industria privata si de a avea la dispozitie mai multi furnizori, readucand competitia in industria spatiala, o arie care in ultimii zeci de ani se consolidase in blocuri industriale mari, ramase captive politizarii din administratie, a fost atins deja.
Ramane inca in discutie obiectivul secundar: zboruri la cadenta ridicata cu echipaj uman, un bun exercitiu de pregatire a viitoarelor misiuni dincolo de orbita Lunii. Pentru dezvoltarea acestor tehnologii este nevoie de practica si de resurse financiare, de aceea NASA va trebui sa isi intretina furnizorii.
Deocamdata o face prin intermediul programului Commercial Crew Program - si aici SpaceX este in fruntea concurentei cu a sa capsula Dragon Crew, care, in ciuda accidentului de pe bancul de teste din aprilie, a bifat totusi un zbor.
ISS la randul ei, functioneaza deja de ani buni si si-a atins maximul de interes din punct de vedere stiintific; pe termen lung intretinerea ei poate deveni costisitoare. Nu trebuie sa uitam nici contextul economic si politic, in aceasta colaborare international, SUA raman totusi de departe cel mai mare contributor.
Avand in vedere ultimele dezvoltari din programul ‘Lunar Gateway’ ne putem deci astepta ca in scurt timp, centrul de greutate sa se mute acolo (costurile si efortul industrial vor fi foarte mari si va fi nevoie de o mobilizare generala), iar ISS sa devina de importanta secundara.
SpaceX a anticipat insa bine evolutia lucrurilor si este pregatita sa ramana in carti in ambele scenarii.
Incheiem aceasta scurta paranteza si vom spune cateva cuvinte si despre misiunea CRS 18.
Ea a fost lansata pe 25 iulie de la Cape Canaveral, cu ajutorul unei rachete Falcon 9. Dupa lansare, treapta intai a revenit singura la punct fix, aterizand in zona amenajata de SpaceX alaturi de complexul SLC 40, ceea ce generic se cunoaste ca Landing Zone 1 (LZ-1).
Cargoul este unul reconditionat, el mai zburand in misiunile CRS 6 (aprilie 2015) si CRS 13 (decembrie 2017); el va zbura si pentru a treia oara, in misiunea CRS 19.
La fel si prima treapta a rachetei, cu numarul serial B1056, a mai fost folosita in lansarea lui CRS 17 pe 4 mai 2019.
CRS a ajuns la ISS pe 27 iulie, la 13:11 UTC, fiind preluat de bratul robotic Canadarm 2 si andocand la scurt timp. El va ramane atasat statiei timp de 4 saptamani, dupa care va reintra controlat in atmosfera, modulul nepresurizat, incarcat cu resturi de la bord, urmand sa arda, in timp ce capsula va frana cu ajutorul parasutelor si va fi recuperata din mare.
Peste 250 de experimente au fost pregatite pentru CRS 18, cu o greutate totala de peste 2 tone. Cel mai mare dintre ele este viitorul adaptor IDA 3 (534 kg) ce urmeaza a fi montat de astronauti modulului Harmony - practic el este un nou port unde se va andoca.
NASA COTS
Credit SpaceX/NASA