Intr-o noua lansare spectaculoasa de pe coasta de est, de la acelasi complex 40 al bazei spatiale din Cape Canaveral, SpaceX a reusit luni 11 noiembrie, sa plaseze pe orbita al doilea sau grup de sateliti pentru viitoarea megaconstelatie Starlink.
Reamintim ca primul grup zburase acum mai putin de 6 luni, pe 24 mai, practic startul formal al programului care oficial debutase in februarie 2018 prin lansarea platformelor de test MicroSat 2a si 2b.
Acest grup, intitulat Block v0.9, a fost compus din 60 de sateliti, intr-o versiune preliminara, fara antene in banda Ka si fara posibilitatea de conectare intre nodurile retelei, cu accentul mai mult pe testarea mecanismului de separare, a activitatilor de operare in spatiu si de deorbitare.
Desi toti cei 60 de sateliti au ajuns cu bine in spatiu, ulterior 3 dintre ei au suferit defectiuni pe partea electrica. Alti doi vor fi deorbitati controlat pentru a verifica procesul asa cum aminteam mai devreme, cee ace face ca numarul satelitilor activi sa ramana 55. Ei vor fi manevrati pentru a intra in orbita operationala finala, la 550 km altitudine.
Discutam despre platforme aplatizate, cu un singur panou solar format din nu mai putin de 12 segmente retractabile, o arhitectura adaptata integrarii in bloc in capsula protectoare a rachetei Falcon 9, acolo unde minimizarea volumului joaca un rol esential.
Altfel platformele sunt echipate cu sisteme de control de ultima generatie (propulsie ionica cu ajutorul unui motor de tip Hall ce foloseste pe post de combustibil Kriptonul, camera stelare derivate din cele de pe cargourile Dragon, integrarea automata cu sistemul de sol pentru detactia si evitarea eventualelor deseuri orbitale etc), ceea ce, impreuna cu automatizarea activitatilor de operare, face pentru prima data posibila functionarea in spatiu a unui sistem atat de complex.
De notat ca la fel de revolutionar este si procesul de fabricatie pus in practica de SpaceX, care aduce productia de masa automatizata intr-un domeniu ce timp de 50 de ani a functionat exclusiv pe filozofia prototipului.
Pana la sfarsitul anului inca 3 lansari de acest fel mai sunt asteptate, astfel ca SpaceX este foarte probabil sa incheie 2019 cu nu mai putin de 300 de sateliti Starlink in spatiu, devansand de departe concurenta (ne referim aici in special la OneWeb, restul fiind insa si mai in spate).
Ca sa ne facem o idee, dintr-un calcul foarte simplist, pana in acest moment, la nivel global au avut loc 82 de lansari in care (daca excludem satelitii Starlink) au fost implicati aproximativ 300 de alti sateliti, contorizand aici si platformele nano (insa cu mentiunea ca dintre cei 300, nu toti au ajuns pe orbita).
Daca pastreaza ritmul, SpaceX reuseste practic, din primul an de functionare al lui Starlink, sa egaleze numarul tuturor celorlalti sateliti lansati la nivel global, fie ca ei apartin unor entitati guvernamentale sau unor firme private.
Ce consecinte directe are acest lucru?
Pe o piata tributara inca modelului de dezvoltare pus in practica la inceputul erei spatiale, si care de la sine nu poate asigura cresterea asteptata, Musk forteaza, jucand in ambele directii.
Ca dezvoltator de sateliti profita direct de capacitatea SpaceX de a lansa ieftin un numar mare de sateliti; din cealalta perspectiva, ca furnizor de servicii de lansare profita de numarul mare de lansari cerute de Starlink.
Un fel de ‘win-win strategy’.
Revenind la lansarea de pe 11 noiembrie, trebuie spus ca noul grup de sateliti Starlink s-a numit Block v1.0. A fost vorba tot despre 60 de platforme ca si in mai, dar imbunatatite, lor fiindu-le adaugate transpondere in banda Ku (ceea ce aduce o crestere de patru ori a capacitatii de comunicatie a fiecarei platforme). Legatura satelit-satelit lipseste insa in continuare si de pe aceste platforme, tehnologia urmand sa fie pusa in aplicare anul viitor.
Totul s-a desfasurat asa cum trebuia, satelitii au ajuns corect pe orbita, la o altitudine de 280 km, iar treapta intai, B1048, a fost recuperata din nou cu bine dupa a patra sa misiune. Am avut parte si de o premiera - refolosirea pentru prima data a unei capsule protectoare recuperata dintr-un alt zbor (Arabsat 6A) cat si de un record de greutate pentru Falcon 9, care a bifat de aceasta data 15.6 tone de incarcatura utila.
In atentia publicului pasionat de domeniul spatial, satelitii au fost deja filmati (al doilea video), la fel ca si cei din mai (primul video) - un exotic sir de surse luminoase care se deplaseaza pe cer.
Prima faza a megaconstelatiei include 1584 de sateliti distribuiti in 24 de planuri orbitale, cu cate 66 de sateliti in fiecare plan. Inclinatia orbitala este de 53 de grade fata de Ecuator, in timp ce altitudinea de zbor a satelitilor este de 550 km.
Elon Musk nu a mai avut rabdare si a folosit luna trecuta pentru prima data satelitii Starlink pentru a transmite un mesaj pe reteaua Twitter.
Conform analizelor realizate de SpaceX este nevoie de minim 1440 de sateliti (la ritmul actual de 60 de sateliti pe lansare asta inseamna 24 de lansari) pentru a avea un serviciu functional in regiunea populata a planetei.
Sistemul va fi completat cu subconstelatii la 1200 km altitudine si respective la 340 km altitudine care vor imbunatati serviciul, facandu-l perfect aplicabil si pentru comunicatii speciale (M2M, IoT, aplicatii militare, rezerva pentru GPS etc).
In total 12000 de sateliti sunt asteptati in anii urmatori, insa trebuie spus ca se poate ajunge la un numar mult mai mare, SpaceX bifand in documentele depuse la FCC, autoritatea americana de reglementare in domeniul comunicatiilor, un numar de pana la 42000 de noduri ale retelei.
Impreuna cu cele peste 1 milion de statii de sol care vor fi dezvoltate aceste noduri vor permite comunicatii accesibile din orice punct al planetei.
Asistam, poate la cel mai mare proiect al acestui secol, care fara sa exageram ne va marca tuturor vietile.
Insa despre acest lucru vom discuta intr-un articol viitor.
Debutul megaconstelatiilor
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20180224022407
Credit SpaceX