A zecea misiune a rachetei Electron a avut loc vineri, 6 decembrie, de la acum traditionala baza LC 1 din Noua Zeelanda. Intitulata sugestiv ‘Running out of fingers’, misiunea, un nou succes pentru Rocket Lab, vine la o saptamana fata de data cand trebuia initial sa se produca zborul.
Vinerea trecuta el a fost amanat din cauza unor semnale false induse de cablajul dintre treapta intai si a doua a rachetei, apoi, dupa ce inginerii au retestat echipamentul si au sters din calculatorul de bord mesajele de eroare, a trebuit sa se astepte pentru imbunatatirea conditiilor meteo.

Nu a fost insa o tragedie pentru ca scenariul de zbor permitea o lansare oricand in intervalul 29 noiembrie-12 decembrie.
7 sateliti au ajuns cu aceasta ocazie pe orbita Pamantului: 6 nanosateliti construiti de compania Alba Orbital (NOOR 1A si 1B, ATL 1, FossaSat 1, SMOG-P si TRSI-Sat) si un satelit imbarcat in ultimul moment la bord, gratie contractului negociat de Spaceflight - ALE 2, al companiei nipone ALE Co. Ltd.
In total, o reprezentare a 5 tari, de pe trei continente. Dintre care doi ai vecinilor nostri unguri, asa cum vom detalia mai departe.

NOOR 1A si 1B au fost dezvoltati de Alba Orbital din SUA pe standardul PocketQube (3P), similar arhitecturii Cubesat in sensul pastrarii modularitatii, insa la jumatate din dimensiunea acestora (o unitate 1U este un cub cu latura de 5 cm). Cei doi vor testa metode de comunicatie incriptata intre sateliti aflati pe orbita si intre sateliti si statiile de sol.

ATL 1 si SMOG-P sunt tot platforme PocketQube (2P si respectiv 1P) dezvoltate pentru Ungaria. Primul de catre compania privata ATL Ltd. (Advanced Technology of Laser) cu sediu si in Romania (Zalau), pe langa experimentarea unor materiale, va monitoriza spectrul de frecvente pentru servicii DVB-T.
Al doilea, dezvoltat de universitatea BME University, este tot un analizor de spectru de frecvente cu accent pe evaluarea la nivel global a poluarii electromagnetice cauzate de aplicatiile din societatea moderna.
FossaSat 1 a fost dezvoltat in Spania de asociatia non-profit Fossa Systems si poarta la bord un cip comunicatie de tip LoRa pentru aplicatii de tip IoT.
TRSI-Sat apartine companiei de SW germane ACME AtronOmatic, producatoarea aplicatiei My Radar, si este tot o misiune bazata pe experimente RF.

ALE 2 (Astro Live Experiences) este o continuare a experimentului ALE 1, al firmei japoneze cu acelasi nume – un experiment lansat de racheta japoneza Epsilon la inceputul anului, in luna ianuarie.
Ceva mai greu decat primul (75 de kg fata de 68 kg) si zburand intr-o orbita mai joasa (400 km altitudine fata de 500 km), satelitul poate produce peste 400 de jeturi de particule in 4 culori diferite pentru diferite evenimente contractate de companie, inainte de a fi deorbitat controlat. Un spectacol pe bolta celesta, ‘on demand meteor shower’ asa dupa cum il prezinta ALE.

Pentru Electron acesta este un punct de cotitura. In aceasta misiune a debutat ceea ce Peter Beck anuntase inca din vara ca ‘Next Generation Electron Booster’ – un pas inainte in transformarea micii rachete Electron intr-un vehicul reutilizabil, dupa modelul lui Falcon 9.
Provocarile tehnice sunt insa foarte mari, dar inginerii, analizand datele zborurilor anterioare sunt increzatori ca vor putea recupera cu succes, pentru inceput treapta 1.
La reintrarea in atmosfera, aceasta atinge viteza de Mach 8.5, adica 2.3 km/2. La aceasta viteza solicitarile dinamice sunt uriase, iar temperatura urca pana la 2900 Kelvin.
Pentru acest prim test, treapta intai a primit un nou echipament de navigatie, inclusiv motoare care sa ii asigure orientarea corecta la reintrare. Asa cum a scris Peter Beck pe contul sau de Twitter, primele rezultate sunt peste asteptari.

Camere video au fost deasemenea montate, insa transmisia lor functioneaza doar pana in momentul reintrarii, cand din cauza interferentelor cu mediul extern, semnalul se pierde.

Din acest motiv si in plus din cauza ca structura primara nu va supravietuii solicitarilor dinamice si termice, pe viitor la bord va fi montat un echipament special pentru inregistrarea parametrilor, un fel de cutie neagra cu ajutorul carora se spera sa se castige informatii semnificative despre coborarea finala in atmosfera.
Deocamdata insa, inginerii vor trebui sa se bazeze exclusiv pe transmisia antenelor in banda S, sperand ca aceasta sa dureze cat mai mult.

Credit Rocket Lab/Alba Orbital