Andocarea de pe 25 februarie, intre doi sateliti comerciali, a deschis pentru prima data calea spre o solutie reala la problema tot mai presanta a deseurilor spatiale. Desi nu este ceva nou si (probabil) nu solutia finala (asa dupa cum vom comenta pe parcursul acestui articol) este totusi un eveniment istoric si un pas inainte pe acest drum anevoios.

Dupa cateva zile de zburat in tandem cu tinta sa Intelsat 901 in regiunea cunoscuta ca cimitirul geostationar, MEV-1 un satelit al lui Northrop Grumman, s-a apropiat sub strictul control al inginerilor de la sol si s-a cuplat rigid de structura tintei pe 25 februarie la 07:12 UTC.
Trebuie spus din start ca Intelsat 901 este un satelit obisnuit si nu a fost prevazut din constructie cu vreun dispozitiv special de andocare, tocmai de aceea solutia folosita de MEV-1 (un brat robotic care se ancoreaza direct prin ajutajul motorului orbital al tintei) plus alti 3 pivoti auxiliari de sustinere, are avantajul ca poate fi folosita universal.
De fapt Northrop Grumman sustine ca 90% din cei aproximativ 450 de sateliti geostationari pot fi deserviti prin aceasta solutie, fata de doar 75% in cazul variantei SIS (Space Infrastructure Servicing) a concurentei de la MDA.

MEV-1, primul din programul Mission Extension Vehicle (un al doilea satelit este in lucru), este incununarea unei munci de 10 ani, inceputa ca un simplu concept, in birourile micii companii ViviSat, o asociere cu cote egale intre U.S. Space (responsabila de partea financiara si de dezvoltare a afacerii) si ATK Space Systems (firma cu traditie in domeniu, responabila de partea tehnica). Plus consultanta de specialitate din partea NASA.

Credit Northrop Grumman / Intelsat