Lansarea Chinei cu numarul 15 pe anul in curs a avut loc ieri noapte, 23 iunie, de la baza spatiala Xichang. China egaleaza temporar SUA la numarul de lansari, insa doar pentru scurt timp, pentru ca un nou zbor SpaceX este programat la Cape Canaveral.
Impreuna, cele doua tari domina clasamentul international, insumand doua treimi din misiunile executate, insa la jumatatea anului statistica arata destul de slab, 2020 putandu-se incheia cu sub 100 de zboruri, departe de asteptarile initiale care indicau o intensificare a activitatilor spatiale chiar peste nivelul din timpul razboiului rece.
La fel ca si in lansarea de la inceputul lunii martie, si ieri, tot racheta CZ 3B/G3 a fost in prim plan, cu un satelit geostationar de 4.6 tone la bord. Ea trebuia sa aiba loc in mai, insa a fost amanata de Agentia Spatiala Chineza, CNSA.
Dupa 25 de minute de zbor, BD-3 H a fost plasat intr-o traiectorie GTO, si-a desfacut panourile solare si si-a activat sistemele pentru o calatorie, pe parcursul zilelor urmatoare, spre GEO.
Avand numarul 55 in istoria lansarilor Beidou, nou satelit are o semnificatie speciala, marcand, asa cum anunta autoritatile de la Beijing, ajungerea la maturitate a sistemului de navigatie al tarii.
Beidou, la fel ca si sistemele indian IRNSS si japonez QZSS, pornit ca un sistem regional si extins apoi la nivel de acoperire globala, foloseste o arhitectura speciala, o combinatie intre sateliti zburand in orbite MEO (3 planuri a cate 8 noduri orbitale plus un nod de rezerva), 3 orbite geosincrone inclinate la 55 de grade fata de Ecuator osciland in jurul longitudinilor 218 grade est, 98 grade est si 338 grade est (fiecare cu cate un satelit principal si unul de rezerva) si respectiv 5 noduri geostationare (158.75 grade est, 180 grade est, 210.5 grade est, 240 grade est si 260 grade est).
In acest moment 49 de sateliti, o combinatie intre generatia a doua si a treia, sunt inclusi in constelatia Beidou. China anunta ca 44 dintre ei sunt operationali, insa rapoartele oficiale chineze trebuie privite cu prudenta, pentru ca de multe ori ele sunt tributare propagandei de stat. Cel mai vechi satelit din constelatia Beidou are aproape 10 ani, mai precis 3614 zile in orbita.
China este exclusa din parteneriatele internationale datorita politicii agresive de spionaj industrial, iar Beidou are la randul lui o lunga istorie in aceasta zona. Chinezii, al caror program de navigatie pornise la inceputul anilor 90, au incercat o cooperare industriala cu Europa, care dorea constructia unei constelatii europene, independente de GPS-ul american. In final programul s-a dovedit un fiasco, pentru ca partea chineza a preluat multe din planurile tehnice ale constelatiei Galileo, insa si-a restras participarea financiara, mergand pe cont propriu. Concurenta neloiala a continuat si mai tarziu, cu achizitii controversate de echipamente de la companii din Europa (spre exemplu ceasurile atomice de la bord, care sunt furnizate de o companie elvetiana, aceeasi care furnizeaza si pentru Galileo-ul european).
Temex Neuchâtel Time (TNT), astazi redenumita Spectratime, firma elvetiana parte a grupului Orolia SA, furnizeaza cele doua ceasuri atomice pe baza de Rubidiu si cele doua pe baza de hidrogen, de tip MASER (Microwave Amplification by Stimulated Emis-sion of Radiation), ce echipeaza fiecare satelit european Galileo. Aceleasi componente sunt vandute si in China pentru Beidou si in India pentru IRNSS.
Izolata in domeniul spatial, in 2015, China a incercat o apropiere de Rusia, cele doua tari infiintand un comitet de cooperare in domeniul spatial, cu accent pe cooperarea in domeniul navigatiei prin satelit (folosirea complementara a lui Beidou si Glonass).
Si ca o mica observatie in finalul acestui articol: China asteapta de mult timp momentul finalizarii constelatiei sale de navigatie, care ii asigura posibilitatea desfasurarii de activitati militare dincolo de spatiul asiatic, ca un real actor global. Beijingul este probabil foarte multumit in acest moment, insa trebuie spus ca la nivelul anului 2020, tehnologia GNSS tinde sa migreze in alta zona: sistemele clasice, cu cateva zeci de sateliti in orbita MEO sunt considerate vulnerabile in caz de conflict, tendinta fiind ca, o data cu dezvoltarea megaconstelatiilor de telecomunicatie (vezi Starlink-ul american), aceste mii de noduri suplimentare, sa fie folosite pe post de complement/retele de navigatie de rezerva.
Credit CNSA/Spectratime