New Space India Limited, divizia comerciala desprinsa din Agentia Spatiala Indiana ISRO, a facut recent o mutare strategica in directia impulsionarii sectorului sau privat pentru dezvoltarea de sisteme de lansare noi si cresterea competitivitatii tarii pe o piata globala foarte dinamica.

Totul face parte din strategia Make-in-India pe care guvernul Modi o promoveaza insistent de cativa ani.

Dupa cum se stie, sectorul este la acest moment, dominat categoric de companiile americane care au profitat de un start timpuriu dat de NASA in urma cu 10-15 ani. Efervescenta ultimilor ani din SUA ne-a aratat succesul acestei initiative.

Daca NASA a oferit, in paralel cu declasificarea unor tehnologii esentiale, contracte de servicii sau R&D care au impulsionat dezvoltarea de noi lansatoare, modelul indian este oarecum diferit, in sensul ca pentru moment ISRO isi doreste ca lansatorul sau de baza PSLV sa fie construit in intregime de companii private. In acest sens a fost deschis un contract ce prevede realizarea completa a 5 rachete PSLV pentru ISRO. Contractul poate fi privit practic ca baza de dezvoltare pentru companiile private care astfel vor avea asigurata finantarea pentru constructia capacitatilor industriale de care au nevoie, vor avea acces la documentatia tehnica a rachetei si la experienta inginerilor ISRO (sperandu-se pe termen lung inclusiv la o migrare a resursei umane dinspre ISRO catre companiile private dupa modelul american). 

Aceasta este insa teoria, pentru ca economia indiana, sistemul financiar, factorul politic si mentalitatile sunt totusi mult diferite fata de continentul american. Intr-o tara cu venituri generale foarte modeste si cu nenumarate probleme sociale, ISRO a fost varful unei industrii spatiale centralizate, si pentru multi ingineri, gratie conditiilor oferite, mult peste medie si a stabilitatii pe termen lung - a reprezentat apogeul carierei. De aceea este totusi greu de crezut (dar nu imposibil) ca centrul de greutate se va muta atat de repede din sistemul de stat catre cel privat.

De altfel acest lucru este vizibil si in felul cum a decurs pana acum contractual: dupa anuntarea intentiei NSIL/ISRO 5 companii si-au manifestat interesul de a participa; ulterior, dupa deschiderea oficiala a licitatiei, trei oferte au fost depuse. Cei trei participanti sunt grupurile Adani-Alpha Design/Bharat Electronics Limited/Bharat Earth Movers Limited, Hindustan Aeronautics Ltd./Larsen & Toubro Ltd si Bharat Heavy Electricals Limited.

Primele doua grupuri sunt consortii private/publice in timp ce a treia companie, care participa singura la licitatie este tot una de stat.

PSLV sau Polar Satellite Launch Vehicle si-a facut debutul in flota indiana in 1993, teoretic ca un lansator de clasa mica destinat sa satisfaca nevoile indigene in programele coordonate de ISRO (Agentia Spatiala Indiana), mai ales in orbita joasa. 

Intarzierile din programul de dezvoltare a lansatorului de clasa mare GSLV au transformat PSLV in calul de bataie al programului spatial indian in ultimii ani. ISRO a lansat la bordul ei satelitii geostationari telecom ai tarii, sistemul de navigatie IRNSS, misiuni interplanetare ca Chandrayaan 1 sau Mangalyaan  (primele misiuni lunara respectiv martiana a Indiei) sau astronomice (Astrosat, primul telescop spatial indian).

ISRO a inregistrat doar trei evenimente (esecul din primul sau zbor cu satelitul IRS 1E, o functionare defectoasa in 1997 cand pasagerul IRS 1D a fost lasat pe o orbita mai joasa decat se astepta si incidentul din 2017 cand satelitul IRNSS 1H a ramas captiv in interiorul capsulei protectoare), insa inginerii au invatat repede si au remediat problemele, aducand permanent imbunatatiri.

Asa au aparut, pe langa varianta originala G si versiunile CA, DL, QL sau XL.

PSLV a devenit in scurt timp versatila si sigura. Aceste calitati combinate cu pretul redus si cu politica foarte deschisa pentru colaborari internationale pe care ISRO a practicat-o ani de zile, au facut din PSLV una dintre cele mai populare rachete de pe mapamond, multe tari alegand sa isi lanseze satelitii cu ajutorul ei. Intrata inca dinainte de 2000 pe piata nano-satelitilor, PSLV a profitat din plin de caderea industriei spatiale ucrainene si de disparitia lansatoarelor Rockot sau Dnepr, preluand foarte multe platforme Cubesat si doborand de doua ori pana acum recordul mondial in privinta numarului de sateliti lansati simultan.

PSLV a detinut pentru 5 ani recordul mondial in privinta numarului de sateliti lansati intr-un singur zbor (10 sateliti transportati pe orbita in aprilie 2008). Ulterior ea a fost depasita de Minotaur (29 de sateliti lansati simultan in 2013), Antares (34 de sateliti lansati simultan tot in 2013) si de Dnepr (37 de sateliti lansati in 2014). 

In februarie 2017, PSLV reusea un nou record mondial: 104 sateliti lansati simultan in zborul cu indicativul C37. Recordul sau a rezistat pana in ianuarie 2021 cand Falcon 9 a celor de la SpaceX a reusit sa ridice 143 de sateliti intr-o singura incercare.

Astazi PSLV a ajuns la 53 de zboruri, ultima sa misiune, C51 inregistrandu-se in februarie anul curent, de altfel si singura de succes, pentru ca in celalalt zbor al anului, ISRO pierdea satelitul GISAT 1 la bordul rachetei GSLV.

In ciuda fiabilitatii pe care a dovedit-o, pozitia de piata a lui PSLV este, asa cum aminteam mai devreme, amenintata de companiile din era New Space – SpaceX, Rocket Lab, Astra, Firefly etc. Va fi deci interesant de vazut daca istorica racheta indiana va reusi sa se inventeze, fie si in forma privata, si sa isi gaseasca locul in noua competitie globala.

Aerospace make in India (partea 1). PSLV la un nou zbor cu zeci de pasageri 

http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20170702061801