26 octombrie a adus prima misiune de acest fel operata de Japonia pentru sistemul sau de navigatie prin satelit QZSS: primul satelit al constelatiei, Michibiki 1, lansat in septembrie 2010 a primit un inlocuitor, satelitul cu indicativul 1R, care, imediat ce va ocupa pozitia orbitala si va trece testele preliminare, va intra in serviciu.

Trebuie spus ca astfel de misiuni de intretinere sunt la ordinea zilei pentru sistemele de navigatie consacrate (GPS, Glonass sau Beidou) fiind un semn al maturitatii lor, pe masura ce unii sateliti mai vechi isi consuma resursa operationala, ei sunt inlocuiti din mers cu altii mai noi, fara a periclita functionarea de ansamblu a serviciului.

Japonia a lansat pana acum 4 sateliti pentru sistemul sau Quasi Zenith Satellite System: Michibiki 1 in septembrie 2010,  Michibiki 2 in iunie 2017,  Michibiki 3 in august 2017 si  Michibiki 4 in octombrie 2017. Cu exceptia lui  Michibiki 3 care a fost plasat intr-o orbita geostationara la 127.04 longitudine estica, ceilalti trei sunt in traiectorii geosincrone inclinate la aproximativ 41 de grade fata de Ecuator. 

Arhitectura este una similara celei adoptate de indieni cu sistemul lor IRNSS si este tipica pentru un serviciu regional: 7 sateliti in orbita dintre care 3 in GEO (orbita geostationara) si 4 in IGSO (orbita geosincrona). 

Deocamdata QZSS este doar un complement pentru GPS-ul traditional, in contextul specific arhipeleagului nipon (aglomerari urbane cu cladiri foarte inalte si vizibilitate scazuta a satelitilor traditionali de navigatie ce zboara in orbite MEO). Insa imediat ce va trece la faza a doua (alti trei sateliti, 2 GEO si 1 IGSO, fiind deja aprobati in program) el va putea opera si de sine statator.

Ca si in trecut, misiunea a folosit racheta H2A in versiunea sa 202, de la baza nipona Tanegashima, pe malul Oceanului Pacific. A fost zborul cu indicativul F44 pentru racheta japoneza.

H-2A este o racheta in 2 trepte capabila sa transporte pe o orbita LEO (orbita joasa in jurul Pamantului) o incarcatura de pana la 10 tone sau intr-o orbita GTO (orbita de transfer geostationara) o incarcatura de pana la 3.8 tone.

In lungime de 53 m, cu o greutate de 289 tone, este propulsata de o treapta intai pe baza de combustibil lichid propulsata de un motor LE-7A si dezvoltand 1098 kN si o treapta a doua propulsata de un motor LE-5B deasemenea pe baza de combustibil lichid si cu o forta de tractiune de 137 kN. Separat, in functie de specificul zborului se poate monta un sistem de “boostere” auxiliare, variantele disponibile de motoare cu combustibil solid fiind SRB-A (forta de tractiune 5040 kN) si SSB (forta de tractiune 1490 kN).

In zborul de fata care a purtat indicativul F18, s-a folosit varianta H2A202 adica au fost montate 2 “boostere” auxiliare de tip SRB-A.

Noul satelit, Michibiki 1R, a fost construit de MELCO (Mitsubishi Electric) pe o platforma DS 2000, derivata din mai vechea ETS-8 (Engineering Test Satellite-8) si care cantareste 4.1 tone, dintre care  2.3 tone sunt numai combustibil ce urmeaza sa fie folosit pentru pozitionarea dupa lansare si pe parcursul perioadei de operare (in urma lansarii satelitul a fost lasat de racheta intr-o traiectorie de transfer cu apogeul la altitudinea geostationara, insa circularizarea orbitei se face cu sistemul propriu de propulsie, unul bi-propelant pe baza de N2O4/MMH). Motorul principal R-4D este construit de compania Kasier Marquardt cu o lunga traditie spatiale, primul model zburand in 1966 in campania Apollo.

Michibiki 1R are o durata de viata proiectata de 15 ani, in crestere cu 3 ani fata de vechiul satelit pe care urmeaza sa il inlocuiasca.

La bord se afla un asa numit “retro reflector array” format din 56 de retroreflectoare construite in colaborare de Honeywell Technology Solutions Inc. si Instrumentation Technology Engineering Inc, care permite masuratori fine de la sol asupra orbitei curente.

Fata de Beidou, Galileo, GPS sau Glonass, QZSS sunt semnificativ mai mari, 2.9 m x 3 m x 6 m in configuratie pliata si respectiv ajung la o anvergura de 25.3 m atunci cand panourile solare sunt desfacute.

Doua la numar, ele sunt montate simetric si pot genera minim 5.3 kW (la sfarsitul vietii), suficient pentru consumul mediu de 2 kW al echipamentului de la bord.

Satelitul este stabilizat triaxial, cu o precizie de 0.1 grade, folosind echipamente de ultima generatie: senzori stelari, RW, senzori de detectie a directiei Pamantului si giroscoape.

O atentie deosebita s-a acordat aspectelor de stabilitate termica la bord, avand in vedere ca acolo regasim ceasuri atomice de tip RAFSs (Rubidium Atomic Frequency Standard).

Japonia devine a sasea tara cu sistem propriu de navigatie prin satelit

http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20100913083938

Japonia anunta oficial inca trei sateliti pentru sistemul sau de navigatie

http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130405071816

Japonia continua dezvoltarea retelei sale regionale de navigatie prin satelit

http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20170826001144

Japonia lanseaza al patrulea satelit QZSS facand un pas important pentru finalizarea constelatiei sale regionale de navigatie

http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20171022000142