Aminteam in articolul nostru din luna martie, dupa lansarea satelitului rusesc Resurs P3, de problemele tehnice cu care s-au confruntat inginerii. Asa cum am promis atunci, este momentul sa revenim cu mai multe amanunte despre desfasurarea ulterioara a lucrurilor.

Pentru inceput o scurta recapitulare a situatiei din luna martie. Desi satelitul ajunsese in orbita corecta (una eliptica 279 km x 452 km x 97 grade inclinatie), unul din panourile solare nu se desfacuse complet. Aceasta insemna afectarea bugetului electric al satelitului, o modificare a proprietatilor dinamice dar si  blocarea partiala a campului vizual al uneia din camerele stelare instalate la bord.
Camerele stelare sunt echipamente esentiale pentru mentinerea stabilitatii in zbor a satelitului, foarte importanta pe termen lung pentru achizitia de imagini.

Inginerii rusi au fost nevoiti sa evalueze rapid starea satelitului pentru ca in primele zile post lansare orbita trebuia circularizata printr-o serie de manevre de anvergura ale motorului principal de 2.94 kN. Mai precis inaltimea orbitei trebuia crescuta la 477 de km (inaltimea operationala pentru urmatorii ani, pentru care instrumentatia optica a fost proiectata).

Desi incercarile de deblocare a panoului nu au dat rezultate, s-a ajuns la concluzia ca totusi, in pozitia actuala, riscurile sunt acceptabile. S-a trecut astfel la realizarea manevrelor pe care le aminteam mai devreme.
Prima din ele a avut loc pe 17 martie (orbita cu numarul 37), a durat 70 de secunde si a adus o crestere de viteza de 74.7 m/s. A doua a avut loc pe 20 martie (orbita cu numarul 69) a durat 43 de secunde si a adus un delta-v de 12.5 m/s. Pe parcursul manevrelor satelitul a fost stabil si nu a ridicat alte probleme.

Cateva manevre mici au fost realizate ulterior pentru a muta usor satelitul in planul orbital, in asa fel incat sa fie sincronizat cu restul satelitiilor Resurs P din constelatie.
Au urmat pornirea instrumentatiei de la bord si primele calibrari, astfel ca pe 23 martie Resurs P3 livra si prima imagine.

Intre timp satelitul a devenit operational, iar imaginile sale, asa cum se poate observa, sunt de foarte buna calitate, astfel ca misiunea poate fi considerata un succes.

O arhiva de imagini pe siteul oficial
http://defence.ru/article/8790/

Cateva cuvinte si despre capacitatea de observatie al lui Resurs P3.
Similar cu predecesorii sai P1 si P2, platforma de aproape 6 tone este construita in jurul unui telescop Geoton-L1, cu diametrul de 50cm, conectat la o camera GSA de tip Hyper-Spectral Imager si la un sistem KShMSA compus din mai multe camere de tip Wide Field Multispectral Imagers.
GSA produce imagini cu latimea de 38 de km la sol si o rezolutie de 3-4 m, in timp ce KShMSA care poate opera in modul panchromatic/coor/infrarosu poate produce imagini cu latimea de pana la 442 km si o rezolutie la sol de 1m.
In mod normal satelitul este orientat catre nadir, insa in pofida dimensiunilor considerabile, el este si foarte agil, putandu-se orienta pana la 45 de grade de o parte si de alta a nadirului in mai putin de 45 de secunde.
Avand in vedere orbita si caracteristicile tehnice ale opticii, rezulta o perioada de revizitare de aproximativ 3 zile.
Imaginile sunt procesate si comprimate de o unitate Sangur-1U, ulterior ele fiind transmise catre sol la viteze de 150 sau 300 Mbps, folosind frecvente in banda X.

Articolul nostru anterior despre Resurs P3
O lansare fara noroc (partea 1)
http://spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20160319044208

Credit Roskosmos