La nivelul comisiei europene, intr-un context international in schimbare accelerata si cu tot mai multe provocari, se discuta de multi ani, despre independenta batranului continent. Una din directiile considerate strategica, este cea tehnica: Europa trebuie sa ramana independenta din punct de vedere tehnologic pentru a putea fi competitiva economic si pentru a putea face fata pe pietele externe.
Componenta spatiala se regaseste pe lista scurta, insa specialistii din domeniu avertizeaza de ani buni ca valul New Space care a pornit in SUA este departe de a avea aceeasi amploare in UE. In ultima perioada s-a incercat stimularea sectorului privat printr-o serie de proiecte de cercetare finantate din fonduri UE – fie sub umbrela mai larga a Horizon 2020, fie prin programe dedicate.
Amintim aici Boost! (ESA's Commercial Space Transportation Services and Support) compus din doua elemente distincte: Commercial Space Transportation Services (Element 1) si Support to Participating States (Element 2). Prin primul companiile pot aplica direct la ESA pentru a le fi evaluate propunerile, in timp ce al doilea se adreseaza agentiilor spatiale nationale, care preiau proiecte considerate importante in tarile de origine si le promoveaza la nivel european.
Insa trebuie spus ca pe ansamblu, tocmai din cauza birocratiei excesive, industria spatiala europeana ramane tributara contractelor guvernamentale si influentelor factorului politic, iar bugetele si implicit amploarea proiectelor derulate este modesta in raport cu explozia la care am asistat in SUA.
Cel putin in domeniul lansarilor spatiale, depindem aproape in intregime de serviciile Arianespace. Ele sunt sigure, insa au fost proiectate dupa o paradigma veche; vin cu costuri ridicate si, daca ne uitam la statistica ultimilor ani, ne putem da seama ca ele nu pot asigura in nici un caz o cadenta mare - 8 in 2018, 6 in 2019, 5 in 2020, 6 in 2021 si 5 in 2022; fara sa scadem din aceste numere, lansarile ratate.
Dupa conflictul din Ucraina, compania a trebui sa renunte la celebrele rachete Soyuz, pe care le transferasera in Kourou in urma parteneriatului cu Roskosmos, astfel ca in acest moment are in flota doar componenta mica Vega si cea de clasa mare Ariane 5; inlocuitoarea Ariane 6, care ar trebui sa aduca ceva mai multa flexibilitate (putand fi folosita in diverse configuratii) nu este inca gata.
Dupa cum stim, lansarile Arianespace sunt operate de la Ecuator, in cel mai indepartat teritoriu al UE - Guiana Franceza, de fapt un district francez din America de Sud. Este un punct favorabil din punct de vedere al apropierii de Ecuator si al conditiilor climatice, insa presupune o logistica foarte complicata, cu componente transferate individual din Europa si asamblate la fata locului. Din nou, factorul cost nu inclina in favoarea batranului continent.
Pentru a putea face fata epocii New Space, cu noi servicii si constelatii de sateliti, EU are nevoie de regandirea lantului industrial: mai multe rachete si mai multe baze de lansare.
In acest moment, sunt cateva companii mici angrenate in proiectarea de noi rachete (evident concentrate la inceput pe clasa mica, dar daca vor reusi ne putem astepta sa isi diversifice portofoliul), din mai multe state EU; stadiile de dezvoltare sunt diferite, dar cert este ca nici una nu are deocamdata un produs viabil.
Le vom aminti aici doar pe cele din Germania, care par sa fie in pole-position, si despre care am scris in trecut; nu intamplator, pentru ca la ele vom face referire in ceea ce urmeaza.
La fel, spuneam in articole mai vechi ca, mai multe baze de lansare se pregatesc in EU. Cele din Marea Britanie pornisera primele, insa dupa Brexit, Comisia Europeana si-a mutat atentia de la ele, astfel ca dezvoltarea lor a ramas strict in sarcina guvernului britanic si a companiilor private din Regat.
Este o activitate in crestere si acolo, insa despre ele vom vorbi cu alta ocazie.
Revenind la tema articolului nostru, primul centru de lansare care va fi inaugurat in Europa se afla in Suedia. Spaceport Esrange va fi inaugurat oficial pe 13 ianuarie in prezenta regelui Suediei, al primului ministru al tarii si al unei delegatii de inalti functionari UE, condusa de presedinta Comisiei Europe, Ursula von der Leyen.
Constructia centrului de lansari orbitale, ce va fi operat de compania SSC (Swedish Space Corporation) a inceput in urma cu cativa ani. Situat in nordul tarii, deasupra cercului arctic, la 68 de grade latitudine eordica si 21 de grade longitudine estica, el face parte dintr-un complex mai mare, cu o suprafata de 5200 de kilometri patrati. Acolo se gaseau antene pentru descarcarea datelor de la sateliti si un mic centru de unde se lansau rachete suborbitale. Intregul complex a trecut printr-un program de modernizare (valoare estimata 50 de milioane de euro), insa doar extinderea vechii infrastructure suborbitale a costat 12 milioane de euro.
Anul trecut, o explozie s-a produs in timpul lucrarilor, insa, din fericire nu au fost decat pagube materiale; doar cateva persoane au avut nevoie de spitalizare. Constructia a fost usor intarziata, insa iata ca s-a trecut peste obstacole si astazi ea a fost finalizata.
Doua companii au efectuat deja teste cu motoare la noile facilitati, insa primul zbor de test nu se va produce mai devreme de sfarsitul lui 2023. Ele sunt cele doua startupuri din Germania la care faceam referire mai devreme: Isar Aerospace care a proiectat o racheta in doua trepte, denumita Spectrum si Rocket Factory Augsburg care lucreaza la racheta One.
Spectrum are o capacitate de lansare de 1000 kg in LEO si 700 kg in SSO, in timp ce One bifeaza 1300 kg in SSO, 500 kg in MEO si 450 kg in GTO.
Mai trebuie sa amintim ca tot de la Spaceport Esrange, grupul Arianespace va efectua testele pentru dezvoltarea unei rachete reutilizabile, ca parte a proiectului Themis, derulat impreuna cu Agentia Spatiala Europeana, ESA.
Rachete 'made in Germany'. Partea 1
Rachete 'made in Germany'. Partea 2
Rachete 'made in Germany'. Partea 3. Isar Aerospace, prima companie privata care va opera din Kourou
Isar si RFA nu au mizat totul pe o singura carte: mai la nord, in Norvegia, intr-un parteneriat public-privat intre departamentul de comert si industrie norvegian si compania Kongsberg Defence Systems, se construieste Andoya Space Center, pe locul unei foste baze pentru lansarea de rachete suborbital; ambele au semnat contracte de colaborare si vor folosi infrastructura norvegiana.
Mai mult, Isar si-a indreptat atentia si spre Guiana Franceza (unde spuneam a semnat un acord de principiu cu CNES -Agentia Spatiala Franceza pentru folosirea CSG -Centre Spatial Guyanais ca baza de lansare pentru misiunile sale), dar si cu GOSA-German Offshore Spaceport Alliance pentru o viitoare platforma mobila in Marea Nordului.
Vom continua.
Credit Swedish Space Corporation