Dupa un prim program PIAST (Polish ImAging SaTellites) compus din 3 nanosateliti de observatie optica, ce ar trebui sa fie construiti de industria locala si sa fie lansati in 2024 (valoare totala 18 milioane de dolari), de curand, partea poloneza a anuntat ca, dupa negocieri de jumatate de an, a ajuns la un acord comercial cu grupul Airbus Defence and Space pentru achizitia a doi sateliti optici Pleiades Neo si pentru constructia unui centru de control si procesare date.

Termen de livrare: 2027.

Este o mutare interesanta, pentru ca traditional, partea poloneza, are o voce tot mai distincta in Europa, mai ales in relatia cu Franta si Germania si a preferat pana acum sa mearga pe mana industriei americane de armament, tocmai pentru a-si pastra o pozitie independenta in cadrul UE.

Contractul se ridica la 1 miliard de euro si va aduce Poloniei posibilitatea de a face observatii optice cu rezolutii de sub un metru (mergand pana la 30 cm la sol), avand la dispozitie unii dintre cei mai agili sateliti de pe piata. Cei doi vor fi plasati probabil in tandem, la 180 de grade separare pe o orbita SSO si vor asigura o perioada de revizitare buna.

Acest contract deschide calea unei colaborari pe termen lung cu industria spatiala franceza, alti 4 sateliti fiind in discutie, probabil o completare Pleiades neo, dar si aplicatii de telecomunicatii sau SIGINT.

Seria de sateliti Pleiades Neo este o continuare a lui Pleiades HR, ce a avut doi sateliti, 1A (lansat in 2011) si 1B (lansat in 2012). Despre ei am vorbit la timpul respectiv.

Aceeasi tehnologie fusese exportata de Franta si partenerilor sai strategici - spre exemplu Marocul, unde s-a livrat o constelatie de doi sateliti intre 2017 si 2018.

Anul trecut debuta o noua generatie de sateliti Pleiades, denumiti Neo. De aceasta data era vorba despre o perioada de revizitare mult mai scurta pentru ca noua constelatie avea doua planuri orbitale, cu cate doi sateliti in fiecare plan. Inaltimea orbitala scadea si ea, pana la aproximativ 620 de km.

Pleiades Neo era o investitie de 600 de milioane de dolari al lui Airbus si un raspuns catre competitorii de la Maxar. Satelitii urmau sa fie operati din Toulouse, iar imaginile erau destinate atat clientilor comerciali cat si celor guvernamentali.

Primele platforme, cu numerele 3 si 4, au fost lansate in aprilie si mai 2021 de racheta Vega, din Guiana Franceza.

In urma cu mai putin de o saptamana, pe 21 decembrie, a avut loc al doilea zbor al rachetei Vega C. Varianta C a lansatorului european isi facuse debutul cu succes pe 13 iulie anul acesta intr-un zbor de test si pentru ca totul fusese ok, Arianespace decisese sa se treaca direct la o misiune reala. In zborul de pe 21 decembrie, erau imbarcate alte doua platforme Pleiades Neo, cele cu numerele 5 si 6, care ar fi trebui sa intre in scurt timp in serviciul Airbus. 

Din pacate Vega C a avut o prestatie foarte proasta in misiunea VV22.  Dupa o lansare nominala si o functionare corecta a motorului P120C al treptei intai, la 144 de secunde dupa activarea motorului Zefiro 40 al treptei a doua, presiunea in camera de ardere a scazut brusc si racheta s-a inscris pe o traiectorie de reintrare in atmosfera. Conform procedurii standard de siguranta, a fost initiata secventa de autodistrugere, astfel ca racheta si cei doi pasageri de la bord au fost distrusi, resturile cazand in mare, la nord de Kourou. 

Din fericire satelitii sunt asigurati si vor putea fi reconstruiti pe baza acestei polite, insa chiar si asa este o pierdere pentru Airbus pentru ca are un impact semnificativ pentru multe luni de acum incolo, in serviciul pe care compania il ofera.

Nu ar fi insa primul incident pentru micul lansator european. In iulie 2019, in timpul lansarii satelitului de spionaj Falcon Eye 1, pentru Emiratele Arabe Unite, Vega inregistra primul sau esec intr-o serie de 15 zboruri desfasurate pentru operatorul european, pe durata a 7 ani. Satelitul era construit de companii franceze pe platforma AstroSat 1000 cu multe elemente preluate de la satelitii de spionaj francezi Pleiades, si tocmai de aceea tensiunile dintre Franta si SUA pe seama transferului de tehnologie in zone sensibile, a ridicat la momentul respectiv suspiciuni serioase de sabotaj. Ele au fost insa infirmate ulterior de comisia de ancheta a accidentului.

Apoi in noiembrie 2020, in zborul VV17, Vega bifa al doilea esec, pierzand pasagerii SEOSAT-Ingenio / TARANIS datorita unui cablaj gresit al treptei superioare AVUM (Attitude and Vernier Upper Module).

Vega isi gaseste cu greu locul intr-o piata a rachetelor mici tot mai competitiva, si poate tocmai aceasta cadenta scazuta, mult sub ceea ce se spera in urma cu multi ani, atunci cand Europa a pornit acest program, face ca probabilitatea de a avea astfel de incidente sa fie relativ mare dupa standardele de azi.

Vom continua.