F46, asa cum spune si numele, misiunea cu numarul 46 a familiei de lansatoare grele japoneze H2A, a fost lansata pe 26 ianuarie de la baza spatiala Tanegashima din sudul tarii.

La bordul ei, cel mai nou satelit de spionaj al tarii, IGS Radar 7, parte a sistemului IGS coordonat de Cabinet Satellite Intelligence Center aflat sub directa jurisdictie a guvernului de la Tokio.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, Japonia a avut o politica profund pacifista, insa acel prim test nord-coreean a schimbat lucrurile. Pe 30 august 1998 o racheta intercontinentala Taepodong-1 a zburat intr-un test deasupra Japoniei si s-a prabusit in Oceanul Pacific la circa 200 de km de coastele japoneze ridicand un mare semn de intrebare cu privire la viitorul securitatii in zona.

De atunci Coreea de Nord a ignorat continuu rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU care interzisesera strict orice activitate in acest domeniu rupand practic orice cale de comunicare cu Japonia si Coreea de Sud.

Dezvoltat continuu, timp de 25 de ani, sistemul IGS a devenit pentru aliatii vestici, intr-o regiune a Asiei de sud est tot mai turbulenta, o sursa valoroasa de informatii despre activitatile militare ale Coreei de Nord si Chinei.

Sistemul cuprinde atat o componenta optica cat si una radar, ambele ajunse, la numarul 7 – deci putem vorbi despre o constelatie complexa de sateliti, cu capacitate de revizitare foarte rapida, rezolutie de mare fidelitate (tipic sub 1 m si mergand pana la 40 cm) si posibilitatea de a culege date indiferent de conditiile meteo.

Revenind la lansarea din urma cu cateva zile, trebuie spus ca a fost folosita o racheta H2A, in versiunea sa 202 ce a reusita sa plaseze, dupa doar 20 de minute, satelitul IGS Radar 7, intr-o orbita polara cu altitudinea de 500 km si inclinatia orbitala de 97.4 grade.

Racheta H-2A are o lungime de 53 de metri, o greutate de 289 de tone si este capabila sa transporte pe o orbita LEO (Low Earth Orbit) o incarcatura de pana la 10 tone sau intr-o orbita GTO (Geostationary Transfer Orbit) o incarcatura de pana la 3.8 tone.

Construita pe o arhitectura cu doua trepte motoare, ea este propulsata de un motor LE-7A dezvoltand 1098 kN si alimentat cu combustibil lichid (treapta intai) si de un motor LE-5B deasemenea pe baza de combustibil lichid (treapta a doua). In functie de specificul zborului se poate monta un sistem de “boostere” auxiliare pe baza de combustibil solid, variantele disponibile de motoare fiind SRB-A (forta de tractiune 5040 kN) si SSB (forta de tractiune 1490 kN).

Cum spuneam este lansarea cu numarul 46 pentru familia H2A. Racheta H2A face parte din seria H2 dezvoltata de Mitsubishi. Alaturi de ea mai zboara racheta H2B, momentan cu doar 9 zboruri la activ, ultimul in mai 2020.

De altfel nici H2A nu mai realizase zboruri de curand, ultimul fiind bifat in urma cu mai bine de un an, decembrie 2021. Anul 2022 fusese destul de prost pentru programul spatial japonez, cu doar o lansare a rachetei mici Epsilon, in luna octombrie, si aceea esuata.

Cu toate acestea Japonia ramane una din tarile cu un program spatial complex; chiar daca, in raport cu marile puteri spatiale poate parea usor inferior, el este de fapt adaptat cerintelor natiunii nipone: capacitate de lansare de pe teritoriul national, programul de spionaj IGS, un program de navigatie regional folosit complementar GPS-ului (QZSS), sateliti de comunicatie, sateliti stiintifici de multe feluri prinsi in colaborari internationale cu marile agentii spatiale ale lumii, participarea la ISS cu cargouri spatiale, astronauti si echipamente de ultima generatie, si nu in ultimul rand un lant industrial solid sudat in jurul acestui program spatial national.